Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru indemnizare

INDEMNIZ├ü, indemnizez, vb. I. Tranz. (Rar) A desp─âgubi (pe cineva) de cheltuieli. ÔÇô Din fr. indemniser.
INDEMNIZ├üRE, indemniz─âri, s. f. (Rar) Indemniza╚Ťie (1). [Var.: ├«ndemniz├íre s. f.] ÔÇô V. indemniza.
ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.
INDEMNIZ├ü, indemnizez, vb. I. Tranz. (Rar) A desp─âgubi (pe cineva) de cheltuieli. ÔÇô Din fr. indemniser.
INDEMNIZ├üRE, indemniz─âri, s. f. (Rar) Indemniza╚Ťie (1). [Var.: ├«ndemniz├íre s. f.] ÔÇô V. indemniza.
ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.
INDEMNIZ├üRE, indemniz─âri, s. f. (Rar) Indemniza╚Ťie. (Atestat ├«n forma ├«ndemnizare) ├Äns─ârcinarea de a traduce... din Istoria roman─â a lui Dione Casiu, ├«n condi╚Ťiunile de ├«ndemnizare ce s├«nt prescrise prin deciziunile Societ─â╚Ťii Academice. ODOBESCU, S. II 383. ÔÇô Variant─â: ├«ndemnizare s. f.
ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.
indemnizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 indemnizeáză
indemnizáre (rar) s. f., g.-d. art. indemnizắrii; pl. indemnizắri
indemniz├í vb., ind. prez. 1 sg. indemniz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. indemnize├íz─â
indemnizáre s. f., g.-d. art. indemnizării; pl. indemnizări
INDEMNIZ├üRE s. v. indemniza╚Ťie.
INDEMNIZÁ vb. I. tr. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. [< fr. indemniser].
INDEMNIZÁ vb. tr. a despăbugi (pe cineva) de cheltuieli. (< fr. indemniser)
A INDEMNIZ├ü ~├ęz tranz. rar A ├«nzestra cu o indemniza╚Ťie; a desp─âgubi. /<fr. indemniser
îndemnizà v. a despăgubi de o pierdere.
îndemnizare f. sumă dată ca despăgubire.
*indemniz├ęz v. tr. (fr. indemniser, d. indemne, lat. indemnis, indemn). Dezd─âunez, desp─âgubesc.
INDEMNIZARE s. indemniza╚Ťie, (rar) indemnitate. (A acorda cuiva o ~.)

Indemnizare dex online | sinonim

Indemnizare definitie

Intrare: indemniza
indemniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: indemnizare
îndemnizare
indemnizare substantiv feminin