indemnizare definitie

2 intrări

20 definiții pentru indemnizare

INDEMNIZÁ, indemnizez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. – Din fr. indemniser.
INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.
ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.
INDEMNIZÁ, indemnizez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. – Din fr. indemniser.
INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.
ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.
INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație. (Atestat în forma îndemnizare) Însărcinarea de a traduce... din Istoria romană a lui Dione Casiu, în condițiunile de îndemnizare ce sînt prescrise prin deciziunile Societății Academice. ODOBESCU, S. II 383. – Variantă: îndemnizare s. f.
ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.
indemnizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 indemnizeáză
indemnizáre (rar) s. f., g.-d. art. indemnizắrii; pl. indemnizắri
indemnizá vb., ind. prez. 1 sg. indemnizéz, 3 sg. și pl. indemnizeáză
indemnizáre s. f., g.-d. art. indemnizării; pl. indemnizări
INDEMNIZÁRE s. v. indemnizație.
INDEMNIZÁ vb. I. tr. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. [< fr. indemniser].
INDEMNIZÁ vb. tr. a despăbugi (pe cineva) de cheltuieli. (< fr. indemniser)
A INDEMNIZÁ ~éz tranz. rar A înzestra cu o indemnizație; a despăgubi. /<fr. indemniser
îndemnizà v. a despăgubi de o pierdere.
îndemnizare f. sumă dată ca despăgubire.
*indemnizéz v. tr. (fr. indemniser, d. indemne, lat. indemnis, indemn). Dezdăunez, despăgubesc.
INDEMNIZARE s. indemnizație, (rar) indemnitate. (A acorda cuiva o ~.)

indemnizare dex

Intrare: indemniza
indemniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: indemnizare
îndemnizare
indemnizare substantiv feminin