Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

34 defini╚Ťii pentru indemn

IND├ëMN, -─é, indemni, -e, adj. (Jur.) Care nu a suferit pagube, pierderi etc. ÔÇô Din fr. indemne.
├ÄND├ëMN, ├«ndemnuri, s. n. Faptul de a ├«ndemna. ÔÖŽ Ceea ce stimuleaz─â la o ac╚Ťiune; imbold, impuls, stimulent. ÔŚŐ Loc. prep. Din (sau la, prin) ├«ndemnul... = ├«ndemnat fiind de..., la st─âruin╚Ťa... ÔÇô Din ├«ndemna (derivat regresiv).
├ÄNDEMN├ü, ├«nd├ęmn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva s─â fac─â ceva, a chema la o ac╚Ťiune; a ├«mboldi, a stimula, a impulsiona; a ├«mbia. ÔÖŽ Refl. A se apuca de ceva (├«n urma unei stimul─âri); a se hot─âr├« la ceva. ÔÖŽ Refl. recipr. Fig. A se lua la ├«ntrecere, a se ├«mboldi unul pe altul. 2. A sili un animal s─â porneasc─â sau s─â mearg─â mai repede. ÔÖŽ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a ├«nainta tr─âg├ónd. ÔÇô Lat. *indeminare.
IND├ëMN, -─é, indemni, -e, adj. (Jur.) Care nu a suferit pagube, pierderi etc. ÔÇô Din fr. indemne.
├ÄND├ëMN, ├«ndemnuri, s. n. Faptul de a ├«ndemna. ÔÖŽ Ceea ce stimuleaz─â la o ac╚Ťiune; imbold, impuls, stimulent. ÔŚŐ Loc. prep. Din (sau la, prin) ├«ndemnul... = ├«ndemnat fiind de..., la st─âruin╚Ťa... ÔÇô Din ├«ndemna (derivat regresiv).
├ÄNDEMN├ü, ├«nd├ęmn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva s─â fac─â ceva, a chema la o ac╚Ťiune; a ├«mboldi, a stimula, a impulsiona; a ├«mbia. ÔÖŽ Refl. A se apuca de ceva (├«n urma unei stimul─âri); a se hot─âr├« la ceva. ÔÖŽ Refl. recipr. Fig. A se lua la ├«ntrecere, a se ├«mboldi unul pe altul. 2. A sili un animal s─â porneasc─â sau s─â mearg─â mai repede. ÔÖŽ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a ├«nainta tr─âg├ónd. ÔÇô Lat. *indeminare.
├ÄND├ëMN, ├«ndemnuri, s. n. Stimulent, ├«mboldire, chemare, imbold. Se vedea steagul p├«n─â departe-n c├«mp, ├«nc├«t oamenii privindu-l sim╚Ťeau cum cre╚Öte ├«n ei un ├«ndemn... sim╚Ťeau puterea clasei muncitoare din toat─â lumea. CAMILAR, TEM. 233. ╚śi tot a╚Öa, cu popasuri dese, cu ├«ndemnuri, ajung pe culme. AG├ÄRBICEANU, S. P. 70. ├Ändemnul tinere╚Ťii tale Ascult─â-l. VLAHU╚Ü─é, P. 126. Mult─â m├«ng├«iere A dat nenorocirii frumosul t─âu ├«ndemn! NEGRUZZI, S. II 35. ÔŚŐ Loc. prep. Din (sau la, prin) ├«ndemnul... = ├«ndemnat fiind de..., ├«mboldit de..., la st─âruin╚Ťa... ╚ś-acum... se amestec─â iar ├«n trebile ╚Ť─ârii din ├«ndemnul muierii lui Irimia. SADOVEANU, O. VII 8. Prin ├«ndemnul s─âu, ce mai de pomi s-au pus ├«n ╚Ťinterim! CREANG─é, A. 2.
├ÄNDEMN├ü, ├«nd├ęmn, vb. I. Tranz. (De obicei urmat de un infinitiv, un conjunctiv ori un substantiv precedat de prep. ┬źla┬╗) 1. A ├«mboldi, a stimula, a da ├«ndemn, a chema la ac╚Ťiune. Te ├«ndemn ├«ns─â a scrie memoriul vie╚Ťii tale. EMINESCU, N. 61. Scopul lui era s─â ├«ndemne pe arti╚Öti ╚Öi s─â formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80. To╚Ťi... ├«ndemnar─â pe Mihai ca s─â ╚Ťin─â domnia acestei ╚Ť─âri. B─éLCESCU, O. II 270. ÔÖŽ A ├«mbia. Cerul se vedea albastru ╚Öi ne ├«ndemna afar─â. C. PETRESCU, S. 65. Susurul apei parc─â te ├«ndemna la somn. ISPIRESCU, L. 230. ÔÖŽ Refl. A se apuca de ceva (├«n urma unui imbold), a se hot─âr├« la ceva, a porni sau a ├«ncepe un lucru, o ac╚Ťiune. Nu se prea ├«ndemna la lucru. RETEGANUL, P. V 3. Mai pe urm─â mi se ├«ndemn─â, frate, la rachie ╚Öi b─âu tot ce-au avut. ╚śEZ. I 276. Tu te-ai ├«ndemnat De m-ai ├«ntrebat. TEODORESCU, P. P. 426. ÔÖŽ Refl. reciproc. Fig. A se lua la ├«ntrecere, a se ├«mboldi. Apele ├«ncep s─â se smulg─â din moliciunea lutului, o und─â se ├«ndeamn─â cu alta, p├«n─â ce tot r├«ul se disloc─â ╚Öi porne╚Öte la vale. BOGZA, C. O. 160. 2. (Cu privire la animale) A sili s─â porneasc─â sau s─â mearg─â mai repede. ╚Ü─âranul ├«ndemn─â boii ╚Öi carul porni, sc├«r╚Ť├«ind, de-a lungul malului nisipos. DUN─éREANU, CH. 99. C├«nta, s─â-ndemne roibul s─â fac─â pas mai iute. CO╚śBUC, P. II 95. C─âl─âre╚Ťul... ├«╚Öi ├«ndeamn─â calul inundat de spume. ALECSANDRI, P. III 151. ÔÖŽ Intranz. (Regional, ca ├«mboldire adresat─â vitelor) A se sili la drum, a ├«nainta tr─âg├«nd. Hi! zmeoaicele tatii, ├«ndemna╚Ťi ├«nainte! CREANG─é, P. 119.
ind├ęmn adj. m., pl. ind├ęmni; f. ind├ęmn─â, pl. ind├ęmne
├«nd├ęmn s. n., pl. ├«nd├ęmnuri
îndemná (a ~) vb., ind. prez. 3 îndeámnă
ind├ęmn adj. m., pl. ind├ęmni; f. sg. ind├ęmn─â, pl. ind├ęmne
├«nd├ęmn s. n., pl. ├«nd├ęmnuri
├«ndemn├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nd├ęmn, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nde├ímn─â
ÎNDÉMN s. 1. v. imbold. 2. v. sfat.
├ÄNDEMN├ü vb. v. constr├ónge, convinge, decide, determina, face, for╚Ťa, hot─âr├«, ├«ndupleca, obliga, sili.
├ÄNDEMN├ü vb. 1. a ├«mboldi, (├«nv. ╚Öi reg.) a dudui. (A ~ un animal la mers.) 2. v. stimula. 3. v. ├«mboldi. 4. a a╚Ť├ó╚Ťa, a ├«mboldi, (fig.) a mu╚Öca. (Cine-l ~ s─â fac─â asta?) 5. a stimula, (grecism ├«nv.) a parachinisi, (fig.) a ├«mpinge, (pop. fig.) a ├«nghimpa, a mi╚Öca. (Totul ├«l ~ s─â procedeze astfel.) 6. a (se) ├«mbia, a (se) pofti. (Se ~ ca fata la m─âritat.) 7. v. ├«nsufle╚Ťi. 8. v. sf─âtui.
IND├ëMN, -─é adj. (Rar) Care nu a suferit pagube, pierderi, r─âni; teaf─âr. [< fr. indemne, cf. lat. indemnis < in ÔÇô f─âr─â, damnum ÔÇô pagub─â].
INDÉMN, -Ă adj. (jur.) care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr, nevătămat. (< fr. indemne, lat. indemnis)
├«ndemn├í (├«nd├ęmn, ├«ndemn├ít), vb. ÔÇô 1. (├Änv.) A invita, a pofti. ÔÇô 2. (├Änv.) A obliga, a pricinui. ÔÇô 3. A ├«mpinge, a da un impuls. ÔÇô 4. A st├«rni, a incita, a mi╚Öca. ÔÇô 5. A exorta, a ├«nfl─âc─âra. ÔÇô 6. (Refl.) A se hot─âr├«. ÔÇô 7. (Refl.) A se mul╚Ťumi, a se sim╚Ťi bine. ÔÇô Mr. ├«ndemn. Origine incert─â. Se consider─â ├«n general (Pu╚Öcariu 830; REW 4371; Tiktin; DAR; Iordan, Dift., 50; Candrea; Scriban) rezultat al unui lat. inde-min─üre, cf. m├«na ÔÇ×a conduceÔÇŁ sau fr. emmener. Aceast─â explica╚Ťie, ce s-ar putea admite din punct de vedere semantic, este dificil─â din acela al fonetismului, ├«ntrucit nu se poate accepta pierderea lui i, care s-ar afla ├«n pozi╚Ťie forte ├«n prezent eu *indem├«n, cf. paralelismul cu ├«ndem├«na (Lambrior 375 crede c─â ├«ndemna este doar var. a lui ├«ndem├«na, ceea ce nu pare a fi mai probabil). Dac─â primele dou─â sensuri, care ast─âzi apar ├«nv., s├«nt originare este posibil s─â fie vorba despre lat. dign─üri ÔÇ×a binevoiÔÇŁ, sau ÔÇ×a face vrednic, a face aptÔÇŁ, de unde apoi ÔÇ×a pune ├«n situa╚Ťia de a faceÔÇŁ ceea ce indic─â vb. urm─âtor (cf. Coresi, ├«ndemn─â Hristos ucenicii s─â ├«ntre). Rezultatul fonetic este normal, cf. signum ÔÇ║ semn; ├«n- trebuie s─â fie pref. factitiv ad─âugat t├«rziu. Der. ├«ndemn, s. n. (invita╚Ťie, incitare; exortare; stimul), postverbal; ├«ndemn─âtur─â, s. f. (├«nv., stimul); ├«ndemn─âtor, adj. (animat, stimulant).
├ÄND├ëMN ~uri n. 1) Chemare la o ac╚Ťiune. ~ la mas─â. ÔŚŐ La (sau din) ~ul cuiva fiind ├«ndemnat de cineva. Din (sau prin) ~ul propriu din proprie ini╚Ťiativ─â. Din ~ul inimii dintr-o sincer─â pornire intern─â. 2) Factor ce ├«ndeamn─â la o ac╚Ťiune; imbold; impuls; stimulent. /v. a ├«ndemna
A ├ÄNDEMN├ü ├«nd├ęmn 1. tranz. 1) (persoane) A determina prin ├«ndemnuri (s─â efectueze o ac╚Ťiune); a ├«mboldi; a impresiona. ~ la lucru. 2) (animale) A impune (prin ├«mboldire, strig─âte, ╚Öuier─âturi) s─â porneasc─â din loc sau s─â mearg─â mai repede. ~ caii. 2. intranz. (despre animale folosite ca for╚Ť─â de trac╚Ťiune) A merge mai repede; a da zor; a gr─âbi. ~ un animal la mers. /<lat. indeminare
A SE ├ÄNDEMN├ü m─â ├«nd├ęmn intranz. (despre fiin╚Ťe) A se lua la ├«ntrecere (unul cu altul) (stimul├óndu-se reciproc). ~ la fug─â. /<lat. indeminare
├«ndemn n. impulsiune, instiga╚Ťiune.
îndemn a. care nu sufere (pagubă).
├«ndemn├á v. 1. a ├«mboldi, a gr─âbi s─â mearg─â: ├«ndemna╚Ťi ├«nainte! CR.; 2. a ├«mpinge la, a excita; 3. fig. a sf─âtui. [Lat. INDE ╚Öi MINARI, a ├«mboldi].
*ind├ęmn, -─â adj. (lat. indemnis, d. in-, f─âr─â, ╚Öi damnum, daun─â). Rar. Nev─ât─âmat, neatins, teaf─âr: a ─şe╚Öi indemn dintrÔÇÖo afacere delicat─â. V. imun.
1) ├«nd├ęmn n., pl. ur─ş (d. ├«ndemn 2). Impuls, ├«mboldire, tragere de inim─â: unde nu-─ş ├«ndemn, nu se lucreaz─â cu spor.
2) ├«nd├ęmn, a -├í v. tr. (d. lat. *ind├ęmino, -├íre, a m├«na de acolo, a mi╚Öca din loc, d. m─şnare, a m├«na; fr. emmener. ÔÇô ├Ändeamn─â, s─â ├«ndemne). Sf─âtu─şesc, determin, hot─âr─âsc: e┼ş l-am ├«ndemnat s─â vie, ╚Öi a venit. ├Ändemn boi─ş, cai─ş s─â mearg─â, ├«─ş m├«n cu vorba. V. intr. ├Äncep ╚Öi continu┼ş: ├«ndemnar─â la drum ╚Öi ajunser─â. V. refl. Prind curaj, m─â ├«ncurajez ├«n tov─âr─â╚Öie cu altu: c├«nd ├«s cu el ├«mpreun─â, m─â ├«ndemn la lucru ╚Öi lucrez ma─ş cu spor; c├«nd ├«s do─ş ca─ş la c─âru╚Ť─â, se ├«ndeamn─â unu pe altu la mers.
├ÄNDEMN s. 1. imbold, impuls, pornire, stimul, stimulent, (rar) ├«mboldire, (reg.) bold, (├«nv.) n─âstav, porneal─â, (grecism ├«nv.) parachinisis, (fig.) mi╚Öcare, resort, suport, (├«nv. ╚Öi reg. fig.) str─âmurare. (~ pentru o ac╚Ťiune.) 2. ├«ndrumare, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, pova╚Ť─â, pov─â╚Ťuire, sfat, vorb─â, (pop.) ├«nv─â╚Ť, (├«nv.) consiliu, cuget, d─âsc─âlie, g├«nd, pov─â╚Ťuial─â, pov─â╚Ťuitur─â, sf─âtuial─â, sf─âtuire, socoteal─â. (I-a ascultat toate ~.)
îndemna vb. v. CONSTRÎNGE. CONVINGE. DECIDE. DETERMINA. FACE. FORȚA. HOTĂRÎ. ÎNDUPLECA. OBLIGA. SILI.
├ÄNDEMNA vb. 1. a ├«mboldi, (├«nv. ╚Öi reg.) a dudui. (A ~ un animal la mers.) 2. a ├«mbia, a ├«mboldi, a ├«ncuraja, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ s─â...) 3. a impulsiona, a ├«mboldi, a stimula. (├Äi ~ spre noi realiz─âri.) 4. a a╚Ť├«╚Ťa, a ├«mboldi, (fig.) a mu╚Öca. (Cine-l ~ s─â fac─â asta?) 5. a stimula, (grecism ├«nv.) a parachinisi, (fig.) a ├«mpinge, (pop. fig.) a ├«nghimpa, a mi╚Öca. (Totul ├«l ~ s─â procedeze astfel.) 6. a (se) ├«mbia, a (se) pofti. (Se ~ ca fata la m─âritat.) 7. a ├«mb─ârb─âta, a ├«ncuraja, a ├«nsufle╚Ťi, a stimula, a sus╚Ťine, (├«nv.) a insufla, a m├«ng├«ia, a seme╚Ťi. (V─â ~ ├«n lupt─â av├«ntul patriotic.) 8. a pov─â╚Ťui, a sf─âtui. (├Äl ~ numai la bine.)
INVITAT CULPAM QUI DELICTUM PRAETERIT (lat.) cine trece cu vederea o gre╚Öeal─â ├«ndeamn─â la o f─âr─âdelege ÔÇô Publilius Syrus, ÔÇ×SententiaeÔÇŁ, 269.
MALESUADA FAMES (lat.) foamea care ├«ndeamn─â la rele ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, VI, 276. Unul dintre spectrele hidoase pe care le ├«nt├ólne╚Öte Enea la intrarea ├«n Infern.

Indemn dex online | sinonim

Indemn definitie

Intrare: îndemn
îndemn substantiv neutru
Intrare: îndemna
îndemna verb grupa I conjugarea I
Intrare: indemn
indemn adjectiv