INDELÉBIL, -Ă, indelebili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi șters din amintire, care nu se poate uita; de neșters. – Din fr. indélébile, lat. indelebilis.

INDELÉBIL, -Ă, indelebili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi șters din amintire, care nu se poate uita; de neșters. – Din fr. indélébile, lat. indelebilis.

INDELÉBIL, -Ă, indelebili, -e, adj. (Franțuzism) Care nu poate fi șters; de neșters. Să rămîie o pată... indelebilă asupra acestui negru regim. CARAGIALE, O. II 17.

indelébil (rar) adj. m., pl. indelébili; f. indelébilă, pl. indelébile

indelébil adj. m., pl. indelébili; f. sg. indelébilă, pl. indelébile

INDELÉBIL adj. v. indestructibil, indisolubil, neșters, neuitat.

INDELÉBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu poate fi șters; de neșters. [Cf. fr. indélébile, lat. indelebilis].

INDELÉBIL, -Ă adj. indestructibil; de neșters. ◊ (fig.) perpetuu. (< fr. indélébile, lat. indelebilis)

INDELÉBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi șters din amintire; de neuitat. /<lat. indelebilis, fr. indélébile

*indelébil, -ă adj. (lat. in-delebilis. V. delebil). Care nu se poate șterge: cerneală indelebilă. Fig. Care nu e distrus de timp: glorie indelebilă.

indelebil adj. v. NEȘTERS.