Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru indehiscent
INDEHISCÉNT, -Ă, indehiscenți, -te, adj. (Despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. – Din fr. indéhiscent.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
INDEHISCÉNT, -Ă, indehiscenți, -te, adj. (Despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. – Din fr. indéhiscent.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
indehiscént adj. m., pl. indehiscénți; f. indehiscéntă, pl. indehiscénte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
indehiscént adj. m., pl. indehiscénți; f. sg. indehiscéntă, pl. indehiscénte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
INDEHISCÉNT, -Ă adj. (Despre fructe) Care nu se deschide la maturitate pentru a elibera semințele. [Cf. fr. indéhiscent].
INDEHISCÉNT, -Ă adj. (despre fructe) care nu se deschide spontan la maturitate. (< fr. indéhiscent)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
INDEHISCÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. /<fr. indéhiscent
- sursa: NODEX 2002
- permalink
*indehiscént, -ă adj. (d. déhiscent; fr. indéhiscent). Bot. Care nu se deschide singur: fruct indehiscent.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
indehiscent definitie
indehiscent dex
Intrare: indehiscent
indehiscent
adjectiv