INCURSIÚNE, incursiuni, s. f. 1. (Mil.) Acțiune de cercetare, de mică amploare, executată prin surprindere pe teritoriul inamicului de către un grup de militari, în scopul obținerii unor informații, distrugerii unor obiective, capturării de prizonieri, de documente etc. ♦ (Sport) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului. 2. Fig. Cercetare, studiu făcut de cineva într-un subiect străin de preocupările obișnuite, de tema tratată. [Pr.: -si-u-] – Din fr. incursion, lat. incursio, -onis.

INCURSIÚNE, incursiuni, s. f. 1. (Mil.) Acțiune de cercetare, de mică amploare, executată prin surprindere pe teritoriul inamicului de către un grup de militari, în scopul obținerii unor informații, distrugerii unor obiective, capturării de prizonieri, de documente etc. ♦ (Sport) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului. 2. Fig. Cercetare, studiu făcut de cineva într-un subiect străin de preocupările obișnuite, de tema tratată. [Pr.: -si-u-] – Din fr. incursion, lat. incursio, -onis.

INCURSIÚNE, incursiuni, s. f. 1. Năvălire de scurtă durată a unor forțe armate într-un teritoriu străin, în spațiul lui aerian sau în apele lui teritoriale; atac neașteptat cu scopul de a distruge obiective, de a lua trofee sau de a strînge informații. Incursiune aeriană. ▭ Hunii își continuă înaintarea spre apus, făcînd incursiuni și în Peninsula Balcanică. IST. R.P.R. 51. Regiuni... pustiite de incursiunile tătarilor. ODOBESCU, S. II 227. 2. Fig. Abordare a unui domeniu străin (mai ales în probleme de știință, literatură, artă). – Pronunțat: -si-u-.

incursiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. incursiúnii; pl. incursiúni

incursiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. incursiúnii; pl. incursiúni

INCURSIÚNE s.f. 1. Pătrundere de scurtă durată a unor forțe armate într-un teritoriu sau într-un spațiu aerian străin; atac prin surprindere dat pentru distrugerea unui obiectiv, pentru luare de prizonieri sau de informații etc. ♦ (Sport) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului. 2. (Fig.) Abordare a unui subiect străin de preocupările obișnuite, de tema tratată. [Pron. -si-u-. / cf. fr. incursion, lat. incursio].

INCURSIÚNE s. f. 1. pătrundere de scurtă durată a unor forțe armate printr-un teritoriu sau spațiu aerian străin; atac prin suprindere dat pentru distrugerea unui obiectiv, luare de prizonieri sau de informații etc. ◊ (sport) pătrundere în porțiunea de teren a adversarului. 2. (fig.) abordare a unui subiect străin de preocupările obișnuite, de tema tratată. (< fr. incursion, lat. incursio)

INCURSIÚNE ~i f. 1) mil. Pătrundere prin surprindere și de scurtă durată a unor forțe armate străine pe teritoriul unui stat (cu scop de cercetare). 2) Abordare (momentană) a unui subiect străin temei tratate, preocupărilor obișnuite. [Sil. -si-u-] /<fr. incursion, lat. incursio, ~onis

incursiune f. 1. năvălirea dușmanilor în țara străină spre a o prăda; 2. fig. aplicarea spiritului la subiecte străine studiilor obișnuite.

*incursiúne f. (lat. in-cúrsio, -ónis. V. ex-cursiune). Invaziune de oamenĭ armațĭ: incursiunile Tătarilor în Moldova. Fig. Lucrare într’o știință diferită de aceĭa de care te ocupĭ de ordinar, ĭeșire din specialitate. – Și -úrsie.