incúrge vb. III (reg., înv.) 1. a intra cu impetuozitate, cu violență în ceva; a năvăli, a invada. 2. (despre bani și acte) a intra (la o instituție).

incúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. lat. in-cúrrere și acomodat după a curge. V. con-curg). Rar. Fac incursiune, năvălesc.

*încúrg, a -e v. intr. (lat. incurrere. V. curg). Rar. Fac incursiune, năvălesc.