INCURBÁ, incurbez, vb. I. Tranz. (Rar) A curba, a îndoi. – Din fr. incurver (după curba).

INCURBÁ, incurbez, vb. I. Tranz. (Rar) A curba, a îndoi. – Din fr. incurver (după curba).

incurbá vb., ind. prez. 3 sg. incurbeáză

INCURBÁT, -Ă adj. Îndoit. [Cf. it. incurvato, fr. incurvé].

INCURBÁ vb. tr. a curba, a îndoi. (după fr. incurver, lat. incurvare)