INCURBÁ, incurbez, vb. I. Tranz. (Rar) A curba, a îndoi. – Din fr. incurver (după curba).

INCURBÁ, incurbez, vb. I. Tranz. (Rar) A curba, a îndoi. – Din fr. incurver (după curba).

incurbá vb., ind. prez. 3 sg. incurbeáză

INCURBÁRE s.f. Curbare, arcuire, îndoire. [Cf. it., lat. incurvare].

INCURBÁ vb. tr. a curba, a îndoi. (după fr. incurver, lat. incurvare)