Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru incunabul

INCUN├üBUL, incunabule, s. n. Exemplar dintr-o carte tip─ârit─â ├«n primii ani ai introducerii tiparului (├«nainte de anul 1500); p. ext. carte foarte veche (╚Öi pre╚Ťioas─â). ÔÇô Din fr. incunable, lat. incunabulum.
INCUN├üBUL, incunabule, s. n. Exemplar dintr-o carte tip─ârit─â ├«n primii ani ai introducerii tiparului (├«nainte de anul 1500); p. ext. carte foarte veche (╚Öi pre╚Ťioas─â). ÔÇô Din fr. incunable, lat. incunabulum.
INCUNÁBUL, incunabule, s. n. Exemplar păstrat pînă astăzi dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului (pînă în anul 1500); p. ext. exemplar din tipăriturile (romînești) cele mai vechi. Din nenorocire, toate acele manuscripte și incunabule ale tipografiei romînești zac neîngrijite. ODOBESCU, S. I 344.
incunábul s. n., pl. incunábule
incunábul s. n., pl. incunábule
INCUN├üBUL s.n. Tip─âritur─â care dateaz─â de la ├«nceputurile artei tipografice (├«nainte de anul 1500); (p. ext.) exemplar care face parte dintre cele mai vechi tip─ârituri (rom├óne╚Öti). [< lat. incunabulum ÔÇô leag─ân, cf. engl. incunabulum, fr. incunable].
INCUNÁBUL s. n. tipăritură de la începuturile artei tipografice (înainte de anul 1500); (p. ext.) exemplar din cele mai vechi tipărituri. (< fr. incunable, lat. incunabulum)
INCUNÁBUL ~e n. 1) Exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului (până în anul 1500). 2) Carte veche și de valoare. /<fr. incunable, lat. incunabulum
incunabul a. se zice de c─âr╚Ťile publicate la ├«nceputul imprimeriei ÔĽĹ n. carte tip─ârit─â ├«n sec. XV: incunabulele sunt pasiunea bibliofililor.
incun├íbul n., pl. e (lat. in-cun├íbula [n. pl.] leag─ân ╚Öi [fig.] ├«nceput. Cp. cu cartea latin─â a lui Beughem1 intitulat─â Incunabula typographiae, Amsterdam, 1688). Carte care dateaz─â de la ├«nceputu tipografii─ş (1455-1500).[1]
INCUN├üBUL (< fr. {i}; {s} lat. incunabula ÔÇ×loc de origine, ├«nceputÔÇŁ) s. n. Denumire dat─â primelor tip─ârituri europene la care s-a aplicat tehnica de tip─ârire mecanic─â a c─âr╚Ťilor, prin utilizarea caracterelor mobile (inventat─â de Gutenberg la 1440); c─âr╚Ťile tip─ârite p├ón─â la 1500 poart─â acest nume, ele fiind bogat ilustrate cu xilogravuri; p. ext. carte foarte veche (╚Öi pre╚Ťioas─â). Termenul de i. a fost folosit pentru prima oar─â de Philippe Labbe (1653), ├«n lucrarea ÔÇ×Nova bibliotheca mss. librorumÔÇŁ.
incun├íbul, incunabule s. n. Exemplar dintr-o carte tip─ârit─â ├«n primii ani ai introducerii tiparului (1440 p├ón─â prin anul 1520); p. ext. carte foarte veche (╚Öi pre╚Ťioas─â). Exemple de incunabule rom├óne╚Öti: tip─âriturile c─âlug─ârului Macarie, Liturghierul din 1508, Tetraevanghelul din 1512 etc. ÔÇô Din lat. incunabulum, fr. incunable.

Incunabul dex online | sinonim

Incunabul definitie

Intrare: incunabul
incunabul substantiv neutru