12 definiții pentru incultură
INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură a unui om; cultură insuficientă. – Din
fr. inculture. INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură a unui om; cultură insuficientă. – Din
fr. inculture. INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură; cultură insuficientă. Mediocritatea, prostia ori incultura lor mă exasperează. Aceștia nu sînt artiști. SADOVEANU, E. 173.
incultúră s. f.,
g.-d. art. incultúrii
incultúră s. f., g.-d. art. incultúrii INCULTÚRĂ s. ignoranță, nepricepere, neștiință, semidoctism, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.) INCULTÚRĂ s.f. Lipsă de cultură; cultură insuficientă. [Cf. fr. inculture].
INCULTÚRĂ s. f. lipsă de cultură, de cunoștințe; ignoranță, neștiință. (< fr. inculture)
INCULTÚRĂ f. Lipsă de instruire și de cultură elementară; ignoranță. [G.-D. inculturii] /<fr. inculture *incultúră f., pl. ĭ (d. cultură; fr. inculture). Lipsă de cultură.
INCULTURĂ s. ignoranță, nepricepere, neștiință, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.) Incultură dex online | sinonim
Incultură definitie
Intrare: incultură
incultură substantiv feminin