Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru incultur─â

INCULT├ÜR─é s. f. Lips─â de cultur─â a unui om; cultur─â insuficient─â. ÔÇô Din fr. inculture.
INCULT├ÜR─é s. f. Lips─â de cultur─â a unui om; cultur─â insuficient─â. ÔÇô Din fr. inculture.
INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură; cultură insuficientă. Mediocritatea, prostia ori incultura lor mă exasperează. Aceștia nu sînt artiști. SADOVEANU, E. 173.
incult├║r─â s. f., g.-d. art. incult├║rii
incult├║r─â s. f., g.-d. art. incult├║rii
INCULT├ÜR─é s. ignoran╚Ť─â, nepricepere, ne╚Ötiin╚Ť─â, semidoctism, (livr.) agramatism, (├«nv.) prost─âticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.)
Incultur─â Ôëá cultur─â
INCULTÚRĂ s.f. Lipsă de cultură; cultură insuficientă. [Cf. fr. inculture].
INCULT├ÜR─é s. f. lips─â de cultur─â, de cuno╚Ötin╚Ťe; ignoran╚Ť─â, ne╚Ötiin╚Ť─â. (< fr. inculture)
INCULT├ÜR─é f. Lips─â de instruire ╚Öi de cultur─â elementar─â; ignoran╚Ť─â. [G.-D. inculturii] /<fr. inculture
*incult├║r─â f., pl. ─ş (d. cultur─â; fr. inculture). Lips─â de cultur─â.
INCULTUR─é s. ignoran╚Ť─â, nepricepere, ne╚Ötiin╚Ť─â, (livr.) agramatism, (├«nv.) prost─âticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.)

Incultur─â dex online | sinonim

Incultur─â definitie

Intrare: incultur─â
incultur─â substantiv feminin