Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru incult

INC├ÜLT, -─é, incul╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care are o lips─â de cultur─â elementar─â, (om) necultivat; p. restr. agramat. ÔÇô Din fr. inculte, lat. incultus.
INC├ÜLT, -─é, incul╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care are o lips─â de cultur─â elementar─â, (om) necultivat; p. restr. agramat. ÔÇô Din fr. inculte, lat. incultus.
INC├ÜLT, -─é, incul╚Ťi, -te, adj. (Despre persoane) Care nu are cultur─â suficient─â, lipsit de cultur─â. Om incult. ÔŚŐ Fig. Un vers ├«ncerc cu pana mea incult─â. EMINESCU, O. IV 333.
inc├║lt adj. m., s. m., pl. inc├║l╚Ťi; adj. f., s. f. inc├║lt─â, pl. inc├║lte
inc├║lt adj. m., s. m., pl. inc├║l╚Ťi; f. sg. inc├║lt─â, pl. inc├║lte
INC├ÜLT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, ne├«nv─â╚Ťat, prost, semidoct, simplu, (livr.) agramat, ignar, (├«nv.) gros, neabe╚Ťedat. (Persoan─â ~.)
Incult Ôëá cult, ├«nv─â╚Ťat
INCÚLT, -Ă adj. Lipsit de o cultură elementară. [Cf. fr. inculte, lat. incultus].
INCÚLT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de o cultură elementară. (< fr. inculte, lat. incultus)
INC├ÜLT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care nu este cult; lipsit de instruire ╚Öi de cultur─â elementar─â; ignorant. /<fr. inculte, lat. incultus
incult a. necultivat: teren incult; fig. spirit incult.
*incúlt, -ă adj. (lat. in-cultus. V. cult, cultiv). Necultivat, neîngrijit, lăsat în părăsire: pămînt incult, barbă incultă. Fig. Ignorant, neștiutor: om, popor incult.
INCULT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, ne├«nv─â╚Ťat, prost, simplu, (livr.) agramat, ignar, (├«nv.) gros, neabe╚Ťedat.

Incult dex online | sinonim

Incult definitie

Intrare: incult (adj.)
incult adjectiv
Intrare: incult (s.m.)
incult substantiv masculin