13 definiții pentru incult
INCÚLT, -Ă, inculți, -te,
adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat;
p. restr. agramat. – Din
fr. inculte, lat. incultus. INCÚLT, -Ă, inculți, -te,
adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat;
p. restr. agramat. – Din
fr. inculte, lat. incultus. INCÚLT, -Ă, inculți, -te,
adj. (Despre persoane) Care nu are cultură suficientă, lipsit de cultură. Om incult. ◊
Fig. Un vers încerc cu pana mea incultă. EMINESCU, O. IV 333.
incúlt adj. m.,
s. m.,
pl. incúlți;
adj. f.,
s. f. incúltă,
pl. incúlte
incúlt adj. m., s. m., pl. incúlți; f. sg. incúltă, pl. incúlte INCÚLT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, semidoct, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat. (Persoană ~.)
INCÚLT, -Ă adj. Lipsit de o cultură elementară. [Cf. fr. inculte, lat. incultus].
INCÚLT, -Ă adj.,
s. m. f. (om) lipsit de o cultură elementară. (< fr. inculte, lat. incultus)
INCÚLT ~tă (~ți, ~te) Care nu este cult; lipsit de instruire și de cultură elementară; ignorant. /<fr. inculte, lat. incultus incult a. necultivat: teren incult; fig. spirit incult.
*incúlt, -ă adj. (lat. in-cultus. V.
cult, cultiv). Necultivat, neîngrijit, lăsat în părăsire: pămînt incult, barbă incultă. Fig. Ignorant, neștiutor: om, popor incult.
INCULT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat. Incult dex online | sinonim
Incult definitie
Intrare: incult (s.m.)
incult substantiv masculin