INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat; p. restr. agramat. – Din fr. inculte, lat. incultus.

INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat; p. restr. agramat. – Din fr. inculte, lat. incultus.

INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu are cultură suficientă, lipsit de cultură. Om incult. ◊ Fig. Un vers încerc cu pana mea incultă. EMINESCU, O. IV 333.

incúlt adj. m., s. m., pl. incúlți; adj. f., s. f. incúltă, pl. incúlte

incúlt adj. m., s. m., pl. incúlți; f. sg. incúltă, pl. incúlte

INCÚLT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, semidoct, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat. (Persoană ~.)

Incult ≠ cult, învățat

INCÚLT, -Ă adj. Lipsit de o cultură elementară. [Cf. fr. inculte, lat. incultus].

INCÚLT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de o cultură elementară. (< fr. inculte, lat. incultus)

INCÚLT ~tă (~ți, ~te) Care nu este cult; lipsit de instruire și de cultură elementară; ignorant. /<fr. inculte, lat. incultus

incult a. necultivat: teren incult; fig. spirit incult.

*incúlt, -ă adj. (lat. in-cultus. V. cult, cultiv). Necultivat, neîngrijit, lăsat în părăsire: pămînt incult, barbă incultă. Fig. Ignorant, neștiutor: om, popor incult.

INCULT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat.