incult definitie

13 definiții pentru incult

INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat; p. restr. agramat. – Din fr. inculte, lat. incultus.
INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat; p. restr. agramat. – Din fr. inculte, lat. incultus.
INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu are cultură suficientă, lipsit de cultură. Om incult. ◊ Fig. Un vers încerc cu pana mea incultă. EMINESCU, O. IV 333.
incúlt adj. m., s. m., pl. incúlți; adj. f., s. f. incúltă, pl. incúlte
incúlt adj. m., s. m., pl. incúlți; f. sg. incúltă, pl. incúlte
INCÚLT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, semidoct, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat. (Persoană ~.)
Incult ≠ cult, învățat
INCÚLT, -Ă adj. Lipsit de o cultură elementară. [Cf. fr. inculte, lat. incultus].
INCÚLT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de o cultură elementară. (< fr. inculte, lat. incultus)
INCÚLT ~tă (~ți, ~te) Care nu este cult; lipsit de instruire și de cultură elementară; ignorant. /<fr. inculte, lat. incultus
incult a. necultivat: teren incult; fig. spirit incult.
*incúlt, -ă adj. (lat. in-cultus. V. cult, cultiv). Necultivat, neîngrijit, lăsat în părăsire: pămînt incult, barbă incultă. Fig. Ignorant, neștiutor: om, popor incult.
INCULT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat.

incult dex

Intrare: incult (adj.)
incult adjectiv
Intrare: incult (s.m.)
incult substantiv masculin