Dicționare ale limbii române
INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat; p. restr. agramat. – Din fr. inculte, lat. incultus.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat; p. restr. agramat. – Din fr. inculte, lat. incultus.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu are cultură suficientă, lipsit de cultură. Om incult. ◊ Fig. Un vers încerc cu pana mea incultă. EMINESCU, O. IV 333.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
incúlt adj. m., s. m., pl. incúlți; adj. f., s. f. incúltă, pl. incúlte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
incúlt adj. m., s. m., pl. incúlți; f. sg. incúltă, pl. incúlte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
INCÚLT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, semidoct, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat. (Persoană ~.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
Incult ≠ cult, învățat
- sursa: Antonime 2002
- permalink
INCÚLT, -Ă adj. Lipsit de o cultură elementară. [Cf. fr. inculte, lat. incultus].
INCÚLT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de o cultură elementară. (< fr. inculte, lat. incultus)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
INCÚLT ~tă (~ți, ~te) Care nu este cult; lipsit de instruire și de cultură elementară; ignorant. /<fr. inculte, lat. incultus
- sursa: NODEX 2002
- permalink
incult a. necultivat: teren incult; fig. spirit incult.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*incúlt, -ă adj. (lat. in-cultus. V. cult, cultiv). Necultivat, neîngrijit, lăsat în părăsire: pămînt incult, barbă incultă. Fig. Ignorant, neștiutor: om, popor incult.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
INCULT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
incult dex
Intrare: incult (adj.)
incult
adjectiv
Intrare: incult (s.m.)
incult
substantiv masculin