inculpare definitie

2 intrări

23 definiții pentru inculpare

INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.
INCULPÁRE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire. – V. inculpa.
INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.
INCULPÁRE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire. – V. inculpa.
INCULPÁ vb. I. Tranz. (Numai la timpuri compuse) A porni o urmărire penală împotriva cuiva; a învinovăți, a învinui, a acuza.
INCULPÁRE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire.
inculpá (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 3 incúlpă
inculpáre (acuzare) s. f., g.-d. art. inculpắrii
inculpá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlpă
inculpáre s. f., g.-d. art. inculpării
INCULPÁ vb. v. acuza.
INCULPÁRE s. v. acuzație.
A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăți
Inculpare ≠ dezvinovățire
INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper].
INCULPÁRE s.f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; învinuire. [< inculpa].
INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)
A INCULPÁ incúlp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare
inculpà v. a acuza pe cineva de o greșală, de un delict, de o crimă.
*incúlp, a v. tr. (fr. inculper, d. lat. in, în, și culpare, a mustra, a blama, d. culpa, culpă. V. dis-culp). Acuz, învinovățesc.
inculpațiúne f. (fr. inculpation). Acțiunea de a inculpa, acuzațiune. – Și -áție și -áre.
INCULPA vb. (JUR.) a acuza, (livr.) a incrimina.
INCULPARE s. (JUR.) acuzație, (livr.) incriminare.

inculpare dex

Intrare: inculpa
inculpa verb grupa I conjugarea I
Intrare: inculpare
inculpare substantiv feminin