Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru inculpa

INCULP├ü, inc├║lp, vb. I. Tranz. A ├«nvinui, a acuza pe cineva (├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti). ÔÇô Din fr. inculper, lat. inculpare.
INCULP├ü, inc├║lp, vb. I. Tranz. A ├«nvinui, a acuza pe cineva (├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti). ÔÇô Din fr. inculper, lat. inculpare.
INCULP├ü vb. I. Tranz. (Numai la timpuri compuse) A porni o urm─ârire penal─â ├«mpotriva cuiva; a ├«nvinov─â╚Ťi, a ├«nvinui, a acuza.
inculpá (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 3 incúlpă
inculpá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlpă
INCULPÁ vb. v. acuza.
A inculpa Ôëá a justifica, a dezvinov─â╚Ťi
INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper].
INCULP├ü vb. tr. (jur.) a ├«nvinov─â╚Ťi, a ├«nvinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)
A INCULPÁ incúlp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare
inculpà v. a acuza pe cineva de o greșală, de un delict, de o crimă.
*inc├║lp, a -├í v. tr. (fr. inculper, d. lat. in, ├«n, ╚Öi culpare, a mustra, a blama, d. culpa, culp─â. V. dis-culp). Acuz, ├«nvinov─â╚Ťesc.
INCULPA vb. (JUR.) a acuza, (livr.) a incrimina.

Inculpa dex online | sinonim

Inculpa definitie

Intrare: inculpa
inculpa verb grupa I conjugarea I