INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.

INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.

INCULPÁ vb. I. Tranz. (Numai la timpuri compuse) A porni o urmărire penală împotriva cuiva; a învinovăți, a învinui, a acuza.

inculpá (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 3 incúlpă

inculpá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlpă

INCULPÁ vb. v. acuza.

A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăți

INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper].

INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)

A INCULPÁ incúlp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare

inculpà v. a acuza pe cineva de o greșală, de un delict, de o crimă.

*incúlp, a -á v. tr. (fr. inculper, d. lat. in, în, și culpare, a mustra, a blama, d. culpa, culpă. V. dis-culp). Acuz, învinovățesc.

INCULPA vb. (JUR.) a acuza, (livr.) a incrimina.