Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru inculcare

INCULC├ü, inc├║lc, vb. I. Tranz. A ├«ntip─âri ├«n mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concep╚Ťie etc. ÔÇô Din fr. inculquer, lat. inculcare.
INCULC├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a inculca ╚Öi rezultatul ei; ├«ntip─ârire. ÔÇô V. inculca.
INCULC├ü, inc├║lc, vb. I. Tranz. (Livr.) A ├«ntip─âri ├«n mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concep╚Ťie etc. ÔÇô Din fr. inculquer, lat. inculcare.
INCULC├üRE s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a inculca ╚Öi rezultatul ei; ├«ntip─ârire. ÔÇô V. inculca.
INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. (Livresc, cu privire la o regulă de conduită, un principiu, o idee etc.) A întipări în mintea cuiva prin repetare. Asemenea școale, într-un curs de patru, mult cinci ani, ar inculca elevilor principii solide. ODOBESCU, S. II 70.
inculcá (a ~) vb., ind. prez. 3 incúlcă
inculcáre s. f., g.-d. art. inculcắrii
inculcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlcă
inculcáre s. f., g.-d. art. inculcării; pl. inculcări
INCULC├ü vb. I. tr. (Liv.) A ├«ntip─âri ├«n mintea cuiva, prin repeti╚Ťie, o idee, o norm─â de purtare etc. [P.i. inc├║lc. / < fr. inculquer, lat. inculcare].
INCULC├üRE s.f. (Liv.) Ac╚Ťiunea de a inculca ╚Öi rezultatul ei; ├«ntip─ârire. [< inculca].
INCULC├ü vb. tr. a ├«ntip─âri ├«n mintea cuiva, prin repeti╚Ťie, un principiu, o idee etc. (< fr. inculquer, lat. inculcare)
A INCULC├ü inc├║lc rar (idei, concep╚Ťii, principii etc.) A fixa ├«n memoria cuiva prin repetare permanent─â. /<fr. inculquer, lat. inculcare
inculc├á v. a grava ├«n spirit, a b─âga ├«n cap prin dese repe╚Ťiri.
*inc├║lc, a -├í v. tr. (lat. in-culcare, a inculca, d. in, ├«n, ╚Öi calcare, a c─âlca). ├Äntip─âresc ceva ├«n mintea cu─şva repet├«ndu-─ş des: a inculca patriotizmu ├«n mintea copilulu─ş.

Inculcare dex online | sinonim

Inculcare definitie

Intrare: inculca
inculca verb grupa I conjugarea I
Intrare: inculcare
inculcare substantiv feminin