incubare definitie

2 intrări

11 definiții pentru incubare

INCUBÁ, incubez, vb. I. Tranz. (Med.) A infiltra un agent patogen în organism, pentru a urmări reacția organismului la acesta. – Din fr. incuber.
INCUBÁRE, incubări, s. f. (Med.) Acțiunea de a incuba și rezultatul ei. – V. incuba.
INCUBÁ, incubez, vb. I. Tranz. (Med.) A infiltra un agent patogen în organism, pentru a urmări reacția organismului la acesta. – Din fr. incuber.
INCUBÁRE, incubări, s. f. (Med.) Acțiunea de a incuba și rezultatul ei. – V. incuba.
incubá vb., ind. prez. 1 sg. incubéz, 3 sg. și pl. incubeáză
INCUBÁ vb. I. tr., refl. 1. (Med.) A se infiltra în organism și a începe procesul patogen. 2. A (se) supune operației de incubație (2) [în DN]. [< fr. incuber].
INCUBÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incuba și rezultatul ei; incubație. [< incuba].
INCUBÁ vb. tr., refl. 1. (despre microbi, virusuri) a (se) infiltra în organism și a începe procesul patogen. 2. a (se) supune operației de incubație (2). (< fr. incuber)
A INCUBÁ ~éz tranz. (un agent patogen) A infiltra în organism pentru a testa reacțiile. /<fr. incuber
2) incúb și -éz, a -á v. tr. (lat. incubo, -cubáre, a te culca în. V. incub 1, cuĭb). Clocesc. V. refl. Se zice despre o boală cînd intră în corp și clocește pînă se arată.
incubațiúne f. (lat. in-cubátio, -ónis). Acțiunea de a incuba, de a cloci. Incubațiune artificială, clocirea oŭălor pin căldură artificială. Med. Timpu care trece de la intrarea microbilor saŭ veninuluĭ în corp pînă ce se arată boala. – Și -áție și -áre.

incubare dex

Intrare: incuba
incuba verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: incubare
incubare substantiv feminin