Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru incrustare

INCRUST├ü, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A ├«mpl├ónta ornamente pe suprafa╚Ťa unui obiect; a ├«mpodobi un obiect cu ornamente ├«nfipte ├«n masa acestuia. 2. Refl. (Despre s─âruri dizolvate) A se depune sub form─â de crust─â pe pere╚Ťii interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: ├«ncrust├í vb. I] ÔÇô Din fr. incruster, lat. incrustare.
INCRUST├üRE, incrust─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) incrusta ╚Öi rezultatul ei; (concr.) incrusta╚Ťie (2). [Var.: ├«ncrust├íre s. f.] ÔÇô V. incrusta.
ÎNCRUSTÁ vb. I v. incrusta.
ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.
INCRUST├ü, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A ├«mpl├ónta ornamente pe suprafa╚Ťa unui obiect; a ├«mpodobi un obiect cu ornamente ├«nfipte ├«n masa acestuia. 2. Refl. (Despre s─âruri dizolvate) A se depune sub form─â de crust─â pe pere╚Ťii interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: ├«ncrust├í vb. I] ÔÇô Din fr. incruster, lat. incrustare.
INCRUST├üRE, incrust─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) incrusta ╚Öi rezultatul ei; (concr.) incrusta╚Ťie (2). [Var.: ├«ncrust├íre s. f.] ÔÇô V. incrusta.
ÎNCRUSTÁ vb. I v. incrusta.
ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.
INCRUST├ü, incrustez, vb. I. 1. Tranz. (╚śi ├«n forma ├«ncrusta; cu privire la ornamente) A ├«mpl├«nta pe suprafa╚Ťa unui obiect; (cu privire la obiecte) a ├«mpodobi cu ornamente ├«nfipte pe suprafa╚Ť─â. Vase sculptate ├«n lemn pe care sculptorul muncitor a ├«ncrustat scene din activitatea ├«ntreprinderii forestiere la care lucreaz─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1. ÔÖŽ Fig. A ├«ntip─âri. Pe toate fe╚Ťele era ├«ncrustat─â o desperare aprig─â. REBREANU, R. II 230. 2. Refl. (Despre substan╚Ťe dizolvate ├«n lichide) A se depune sub form─â de cruste pe pere╚Ťii unei conducte, ai unui recipient etc. ÔÇô Variant─â: ├«ncrust├í vb. I.
INCRUST├üRE, incrust─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) incrusta ╚Öi rezultatul ei; (concretizat) podoab─â ob╚Ťinut─â prin introducerea unui ornament ├«n masa unui obiect; incrusta╚Ťie. Incrust─âri de sidef. ÔÇô Variant─â: ├«ncrust├íre s. f.
ÎNCRUSTÁ vb. I v. incrusta.
ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.
incrustá (a ~) vb., ind. prez. 3 incrusteáză
incrustáre s. f., g.-d. art. incrustắrii; pl. incrustắri
incrust├í vb., ind. prez. 1 sg. incrust├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. incruste├íz─â[1]
incrustáre s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări[1]
INCRUST├üRE s. incrusta╚Ťie. (O ~ de filde╚Ö.)[1]
INCRUST├ü vb. I. 1. tr. A aplica ├«nfig├ónd pe suprafa╚Ťa unui obiect incrusta╚Ťii ornamentale pentru a-l ├«mpodobi. ÔÖŽ (Fig.) A ├«ntip─âri. 2. refl. (Despre substan╚Ťe) A se lipi puternic de suprafa╚Ťa, de pere╚Ťii unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. ├«ncrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare].
INCRUST├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) incrusta ╚Öi rezultatul ei; (concr.) incrusta╚Ťie. [Var. ├«ncrustare s.f. / < incrusta].
ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.
ÎNCRUSTÁRE s.f. v. incrustare.
INCRUST├ü vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrusta╚Ťii. ÔŚŐ (fig.) a ├«ntip─âri. II. refl. (despre substan╚Ťe) a se depune sub form─â de cruste pe pere╚Ťii unei conducte, ai unui recipient etc. (< fr. incruster, lat. incrustare)
A INCRUST├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte, suprafe╚Ťe) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale pre╚Ťioase sau de filde╚Ö. 2) (amintiri, fapte, ├«nt├ómpl─âri etc.) A face s─â se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1]
A SE INCRUST├ü se ~e├íz─â intranz. 1) (despre amintiri, fapte, ├«nt├ómpl─âri etc.) A se fixa r─âm├ón├ónd pentru mai mult timp; a se ├«ntip─âri. Groz─âviile r─âzboiului s-au incrustat ├«n memorie. 2) (despre s─âruri dizolvate) A se depune sub form─â de crust─â pe pere╚Ťii unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui ╚Ťesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1]
incrust├á v. 1. a acoperi cu ornamente b─âgate ├«n suprafa╚Ť─â: a incrusta o mas─â; 2. a aplica o substan╚Ť─â peste alta, a o introduce ca ornament: a incrusta aur ├«n ivoriu; 3. a se acoperi cu o p─âtur─â pietroas─â: cazonele se incrusteaz─â de var.
*incrusta╚Ťi├║ne f. (lat. in-crust├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a incrusta. Lucrare artistic─â incrustat─â. Strat de sare or─ş de peatr─â care se depune pe ob─şectele care sta┼ş ├«n ap─â s─ârat─â or─ş v─âroas─â, pe p─âre╚Ťi─ş cazanelor cu abur ╚Ö. a. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
*incrust├ęz v. tr. (lat. in-crustare, d. crusta, coaj─â). Lipesc (aplic) pl─âc─ş dintrÔÇÖo substan╚Ť─â pe alta form├«nd desemne: a incrusta sedef pe abanos. Acoper cÔÇÖun strat petros. V. refl. M─â lipesc tare de o suprafa╚Ť─â. M─â acoper cÔÇÖun strat petros. Fig. M─â ├«ntip─âresc ad├«nc: minc─şunile demagogilor sÔÇÖa┼ş incrustat ├«n mintea cea simpl─â a ╚Ť─âranulu─ş. ÔÇô ╚śi ├«ncr-.
├«ncrust├ęz, V. incrustez.
INCRUSTARE s. incrusta╚Ťie. (O ~ de filde╚Ö.)

Incrustare dex online | sinonim

Incrustare definitie

Intrare: incrusta
încrusta verb grupa I conjugarea a II-a
incrusta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: incrustare
încrustare
incrustare substantiv feminin