INCRIMINATÓR, -OÁRE, incriminatori, -oare, adj. Care incriminează; acuzator. [Var.: incriminatór, -oáre adj.] – Incrimina + suf. -tor.

ÎNCRIMINATÓR, -OÁRE, adj. v. incriminator.

INCRIMINATÓR, -OÁRE, incriminatori, -oare, adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Var.: încriminatór, -oáre adj.] – Incrimina + suf. -tor.

ÎNCRIMINATÓR, -OÁRE, adj. v. incriminator.

incriminatór adj. m., pl. incriminatóri; f. sg. și pl. incriminatoáre

incriminatór adj. m., pl. incriminatóri; f. sg. și pl. incriminatoáre

INCRIMINATÓR adj. v. acuzator.

INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Cf. fr. incriminatoire].

INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. care incriminează. (< fr. incriminatoire)

INCRIMINATOR adj. (JUR.) acuzator. (Fapte ~.)