Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru incriminator

INCRIMINAT├ôR, -O├üRE, incriminatori, -oare, adj. Care incrimineaz─â; acuzator. [Var.: incriminat├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Incrimina + suf. -tor.
ÎNCRIMINATÓR, -OÁRE, adj. v. incriminator.
INCRIMINAT├ôR, -O├üRE, incriminatori, -oare, adj. (Rar) Care incrimineaz─â; acuzator. [Var.: ├«ncriminat├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Incrimina + suf. -tor.
ÎNCRIMINATÓR, -OÁRE, adj. v. incriminator.
incriminatór adj. m., pl. incriminatóri; f. sg. și pl. incriminatoáre
incriminatór adj. m., pl. incriminatóri; f. sg. și pl. incriminatoáre
INCRIMINATÓR adj. v. acuzator.
INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Cf. fr. incriminatoire].
INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. care incriminează. (< fr. incriminatoire)
INCRIMINATOR adj. (JUR.) acuzator. (Fapte ~.)

Incriminator dex online | sinonim

Incriminator definitie

Intrare: incriminator
incriminator adjectiv
încriminator