16 definiții pentru incrimina
INCRIMINÁ, incriminez,
vb. I.
Tranz. A învinui o persoană de săvârșirea unei crime;
p. gener. a învinovăți, a acuza. [
Var.:
încriminá vb. I] – Din
fr. incriminer. ÎNCRIMINÁ vb. I
v. incrimina. INCRIMINÁ, incriminez,
vb. I.
Tranz. A acuza o persoană de săvârșirea unei crime;
p. gener. a învinovăți, a acuza. [
Var.:
încriminá vb. I] – Din
fr. incriminer. ÎNCRIMINÁ vb. I
v. incrimina. INCRIMINÁ, incriminez,
vb. I.
Tranz. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva, a învinovăți. –
Prez. ind. și: (învechit) incrímin.
incriminá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 incrimineáză
incriminá vb., ind. prez. 1 sg. incriminéz, 3 sg. și pl. incrimineáză INCRIMINÁ vb. v. acuza, inculpa, învinovăți, învinui. A incrimina ≠ a dezvinovăți A se incrimina ≠ a se justifica INCRIMINÁ vb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez și -min. / < fr. incriminer, it. incriminare].
INCRIMINÁ vb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< fr. incriminer, lat. incriminare)
A INCRIMINÁ ~éz tranz. (persoane) A acuza de săvârșirea unei crime. [Sil. in-cri-] /<fr. incriminer incriminà v. a acuza de o crimă.
*incriminéz v. tr. (fr. incriminer, după lat. criminor, -ári, d. crimen, criminis, crimă. V.
recriminez). Acuz de o crimă saŭ și de un lucru maĭ mic. Incriminez un demers, o acțiune, consider ca mare vină.
incrimina vb. v. ACUZA. INCULPA. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI. Incrimina dex online | sinonim
Incrimina definitie
Intrare: incrimina
incrimina verb grupa I conjugarea a II-a
încrimina verb grupa I conjugarea a II-a