Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru incrimina╚Ťiune

INCRIMIN├ü╚ÜIE, incrimina╚Ťii, s. f. Incriminare. [Var.: incrimina╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. incrimination.
INCRIMINA╚ÜI├ÜNE s. f. v. incrimina╚Ťie.
INCRIMIN├ü╚ÜIE, incrimina╚Ťii, s. f. (├Änv.) Incriminare. [Var.: incrimina╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. incrimination.
INCRIMINA╚ÜI├ÜNE s. f. v. incrimina╚Ťie.
incrimin├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. incrimin├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. incrimin├í╚Ťiei; pl. incrimin├í╚Ťii, art. incrimin├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
incrimin├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. incrimin├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. incrimin├í╚Ťiei; pl. incrimin├í╚Ťii, art. incrimin├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
INCRIMIN├ü╚ÜIE s. v. acuzare, acuza╚Ťie, ├«nvinov─â╚Ťire, ├«nvinuire.[1]
INCRIMIN├ü╚ÜIE s.f. Incriminare. [Gen. -iei, var. incrimina╚Ťiune s.f. / cf. fr. incrimination, lat.bis. incriminatio].
INCRIMINA╚ÜI├ÜNE s.f. v. incrimina╚Ťie.
INCRIMINÁȚIE s. f. incriminare. (< fr. incrimination, lat. incriminatio)
*incrimina╚Ťi├║ne f. (fr. incrimination, d. lat. crimin├ítio, -├│nis). Acuza╚Ťiune de o crim─â sa┼ş de un lucru ma─ş mic. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.

Incrimina╚Ťiune dex online | sinonim

Incrimina╚Ťiune definitie

Intrare: incrimina╚Ťie
incrimina╚Ťiune
incrimina╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e