11 definiții pentru incriminație
INCRIMINÁȚIE, incriminații,
s. f. Incriminare. [
Var.:
incriminațiúne s. f.] – Din
fr. incrimination. INCRIMINAȚIÚNE s. f. v. incriminație. INCRIMINÁȚIE, incriminații,
s. f. (
Înv.) Incriminare. [
Var.:
incriminațiúne s. f.] – Din
fr. incrimination. INCRIMINAȚIÚNE s. f. v. incriminație. incrimináție (-ți-e)
s. f.,
art. incrimináția (-ți-a),
g.-d. art. incrimináției;
pl. incrimináții,
art. incrimináțiile (-ți-i-)
incrimináție s. f. (sil. -ți-e), art. incrimináția (sil. -ți-a), g.-d. art. incrimináției; pl. incrimináții, art. incrimináțiile (sil. -ți-i-)[1] INCRIMINÁȚIE s. v. acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.[1] INCRIMINÁȚIE s.f. Incriminare. [Gen. -iei, var. incriminațiune s.f. / cf. fr. incrimination, lat.bis. incriminatio].
INCRIMINAȚIÚNE s.f. v.
incriminație. INCRIMINÁȚIE s. f. incriminare. (< fr. incrimination, lat. incriminatio)
*incriminațiúne f. (fr. incrimination, d. lat. criminátio, -ónis). Acuzațiune de o crimă saŭ de un lucru maĭ mic. – Și
-áție și
-áre. Incriminație dex online | sinonim
Incriminație definitie
Intrare: incriminație
incriminație substantiv feminin