Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru incrimina

INCRIMIN├ü, incriminez, vb. I. Tranz. A ├«nvinui o persoan─â de s─âv├ór╚Öirea unei crime; p. gener. a ├«nvinov─â╚Ťi, a acuza. [Var.: ├«ncrimin├í vb. I] ÔÇô Din fr. incriminer.
ÎNCRIMINÁ vb. I v. incrimina.
INCRIMIN├ü, incriminez, vb. I. Tranz. A acuza o persoan─â de s─âv├ór╚Öirea unei crime; p. gener. a ├«nvinov─â╚Ťi, a acuza. [Var.: ├«ncrimin├í vb. I] ÔÇô Din fr. incriminer.
ÎNCRIMINÁ vb. I v. incrimina.
INCRIMIN├ü, incriminez, vb. I. Tranz. A imputa cuiva acte criminale, a ├«nvinui pe cineva, a ├«nvinov─â╚Ťi. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (├«nvechit) incr├şmin.
incriminá (a ~) vb., ind. prez. 3 incrimineáză
incrimin├í vb., ind. prez. 1 sg. incrimin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. incrimine├íz─â
INCRIMIN├ü vb. v. acuza, inculpa, ├«nvinov─â╚Ťi, ├«nvinui.
A incrimina Ôëá a dezvinov─â╚Ťi
A se incrimina Ôëá a se justifica
INCRIMINÁ vb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez și -min. / < fr. incriminer, it. incriminare].
INCRIMINÁ vb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< fr. incriminer, lat. incriminare)
A INCRIMIN├ü ~├ęz tranz. (persoane) A acuza de s─âv├ór╚Öirea unei crime. [Sil. in-cri-] /<fr. incriminer
incriminà v. a acuza de o crimă.
*incrimin├ęz v. tr. (fr. incriminer, dup─â lat. criminor, -├íri, d. crimen, criminis, crim─â. V. recriminez). Acuz de o crim─â sa┼ş ╚Öi de un lucru ma─ş mic. Incriminez un demers, o ac╚Ťiune, consider ca mare vin─â.
incrimina vb. v. ACUZA. INCULPA. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI.

Incrimina dex online | sinonim

Incrimina definitie

Intrare: incrimina
incrimina verb grupa I conjugarea a II-a
încrimina verb grupa I conjugarea a II-a