INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. Care nu crede ușor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus.

INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus.

INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. (Rar) Care nu se încrede ușor, care se lasă greu convins.

incredúl adj. m., pl. incredúli; f. incredúlă, pl. incredúle

incredúl adj. m. credul

INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.

INCREDÚL, -Ă adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva; greu de convins. [Cf. fr. incrédule, lat. incredulus].

INCREDÚL, -Ă adj. care nu crede ușor ceva; greu de convins. (< fr. incrédule, lat. incredulus)

INCREDÚL ~ă (~i, ~e) rar 1) Care nu este credul; care nu are încredere în nimic; neîncrezător; sceptic. 2) rel. Care încalcă dogmele unei religii sau nu crede în ea; necredincios. /<fr. incrédule, lat. incredulus

incredul a. 1. care nu crede sau crede cu grea; 2. necredincios.

*incrédul, -ă adj. (lat. in-crédulus). Care nu e credul, care crede cu greŭ ceĭa ce aude. Infidel, fără religiune (Rar). – Și -úl (după fr.).

incredul adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.