Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru incredul

INCRED├ÜL, -─é, increduli, -e, adj. Care nu crede u╚Öor ceva, care este greu de convins; ne├«ncrez─âtor. ÔÇô Din fr. incr├ędule, lat. incredulus.
INCRED├ÜL, -─é, increduli, -e, adj. (Rar) Care nu crede u╚Öor ceva, care este greu de convins; ne├«ncrez─âtor. ÔÇô Din fr. incr├ędule, lat. incredulus.
INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. (Rar) Care nu se încrede ușor, care se lasă greu convins.
incred├║l adj. m., pl. incred├║li; f. incred├║l─â, pl. incred├║le
incred├║l adj. m. credul
INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
INCRED├ÜL, -─é adj. (Rar) Care nu crede u╚Öor ceva; greu de convins. [Cf. fr. incr├ędule, lat. incredulus].
INCRED├ÜL, -─é adj. care nu crede u╚Öor ceva; greu de convins. (< fr. incr├ędule, lat. incredulus)
INCRED├ÜL ~─â (~i, ~e) rar 1) Care nu este credul; care nu are ├«ncredere ├«n nimic; ne├«ncrez─âtor; sceptic. 2) rel. Care ├«ncalc─â dogmele unei religii sau nu crede ├«n ea; necredincios. /<fr. incr├ędule, lat. incredulus
incredul a. 1. care nu crede sau crede cu grea; 2. necredincios.
*incr├ędul, -─â adj. (lat. in-cr├ędulus). Care nu e credul, care crede cu gre┼ş ce─şa ce aude. Infidel, f─âr─â religiune (Rar). ÔÇô ╚śi -├║l (dup─â fr.).
incredul adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.

Incredul dex online | sinonim

Incredul definitie

Intrare: incredul
incredul adjectiv