incorectitudine definitie

13 definiții pentru incorectitudine

INCORECTITÚDINE, incorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă incorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorecțiune, necorectitudine. ♦ (La pl.) Părți greșite dintr-o lucrare, dintr-un desen etc. – In1- + corectitudine.
INCORECTITÚDINE, incorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă incorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorecțiune, necorectitudine. ♦ (La pl.) Părți greșite dintr-o lucrare, dintr-un desen etc. – In1- + corectitudine.
INCORECTITÚDINE, incorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; (concretizat) purtare sau faptă incorectă.
incorectitúdine s. f., g.-d. art. incorectitúdinii; pl. incorectitúdini
incorectitúdine s. f., g.-d. art. incorectitúdinii; pl. incorectitúdini
INCORECTITÚDINE s. 1. v. greșeală. 2. v. necinste. 3. v. neregulă.
Incorectitudine ≠ corectitudine
INCORECTITÚDINE s.f. Lipsă de corectitudine; necinste, șarlatanie, înșelătorie. [Et. incertă].
INCORECTITÚDINE s. f. lipsă de corectitudine; necinste, șarlatanie. (< in1- + corectitudine)
INCORECTITÚDINE ~i f. 1) Lipsă de corectitudine. 2) Comportament incorect. / in- + corectitudine
*incorectitúdine f. (in- și corectitudine. Francejiĭ zic incorrection). Lipsă de corectitudine.
INCORECTITUDINE s. 1. eroare, greșeală, inexactitate. (O ~ de calcul.) 2. necinste, necorectitudine, (înv.) incorecțiune, malonestitate. (~ unui slujbaș.)
INCORECTITÚDINE s. f. (< in + corectitudine): 1. caracteristică a unui scris de a fi incorect, cu greșeli (abateri) fonetice, lexicale, gramaticale, ortografice și de punctuație. 2. trăsătură negativă a stilului individual, izvorâtă din nerespectarea regulilor gramaticale în redactarea unei compoziții literare.

incorectitudine dex

Intrare: incorectitudine
incorectitudine substantiv feminin