incorecțiune definitie

9 definiții pentru incorecțiune

INCORECȚIÚNE, incorecțiuni, s. f. (Înv.) Incorectitudine. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. incorrection.
INCORECȚIÚNE, incorecțiuni, s. f. (Înv.) Incorectitudine. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. incorrection.
INCORECȚIÚNE, incorecțiuni, s. f. (Învechit) Incorectitudine. Incorecțiunile consimțite de uzul zilnic al vorbirii. ODOBESCU, S. II 360. – Pronunțat: -ți-u-.
incorecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. incorecțiúnii; pl. incorecțiúni
incorecțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. incorecțiúnii; pl. incorecțiúni
INCORECȚIÚNE s. v. incorectitudine, necinste, necorectitudine.
incorecțiune f. greșală în contra regulelor artei: incorecțiunea stilului.
*incorecțiúne f. (d. corecțiune; fr. incorrection). Lipsă de corecțiune, greșală contra științeĭ saŭ arteĭ: incorecțiune de stil. Loc, pasagiŭ incorect.
incorecțiune s. v. INCORECTITUDINE. NECINSTE. NECORECTITUDINE.

incorecțiune dex

Intrare: incorecțiune
incorecțiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-