Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru inconvenient

INCONVENI├ëNT, inconveniente, s. n. Neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedic─â. [Pr.: -ni-ent] ÔÇô Din fr. inconv├ęnient, lat. inconveniens, -ntis.
INCONVENI├ëNT, inconveniente, s. n. Neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedic─â. [Pr.: -ni-ent] ÔÇô Din fr. inconv├ęnient, lat. inconveniens, -ntis.
INCONVENI├ëNT, inconveniente, s. n. Neajuns; piedic─â, dificultate. A mai r─âmas un singur inconvenient... pe care nu-l poate ├«ndep─ârta, nimeni. SAHIA, N. 115. Lipsa de uniformitate ├«n proiect nu i se pare a fi un inconvenient. La ODOBESCU, S. II 324. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ni-ent.
inconveni├ęnt (-ni-ent) s. n., pl. inconveni├ęnte
inconveni├ęnt s. n. (sil. -ni-ent), pl. inconveni├ęnte
INCONVENIÉNT s. 1. v. dificultate. 2. v. dezavantaj.
INCONVENI├ëNT s.n. Neajuns, dezavantaj; piedic─â, dificultate. [Pron. -ni-ent. / < fr. inconv├ęnient, it. inconveniente].
INCONVENI├ëNT s. n. 1. neajuns, dezavantaj. 2. piedic─â, dificultate. (< fr. inconv├ęnient, lat. inconveniens)
INCONVENI├ëNT ~e n. Situa╚Ťie nefavorabil─â fa╚Ť─â de cineva; neajuns, dezavantaj; dificultate. /<fr. inconv├ęnient, lat. inconveniens, ~ntis
inconvenient n. neajuns.
*inconveni├ęnt, -─â adj. (lat. in-conv├ęniens, -├ęntis). Care nu e convenient, care nu convine, necuviinc─şos. S. n., pl. e. Lucru care nu convine, defect: cas─â plin─â de inconveniente. Adv. ├Än mod inconvenient.
INCONVENIENT s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, neajuns, nevoie, obstacol, opreli╚Öte, piedic─â, stavil─â, (pop.) opreal─â, potical─â, potrivnicie, (├«nv. ╚Öi reg.) scandal, sminteal─â, (├«nv.) anevoin╚Ť─â, nevoin╚Ť─â, poprire, stenahorie, (fig.) barier─â, handicap, hop. (A avut de dep─â╚Öit un mare ~.) 2. dezavantaj, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ ├«n calea realiz─ârii a ceva.)

Inconvenient dex online | sinonim

Inconvenient definitie

Intrare: inconvenient
inconvenient substantiv neutru
  • silabisire: -ni-ent