inconvenient definitie

12 definiții pentru inconvenient

INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedică. [Pr.: -ni-ent] – Din fr. inconvénient, lat. inconveniens, -ntis.
INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedică. [Pr.: -ni-ent] – Din fr. inconvénient, lat. inconveniens, -ntis.
INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns; piedică, dificultate. A mai rămas un singur inconvenient... pe care nu-l poate îndepărta, nimeni. SAHIA, N. 115. Lipsa de uniformitate în proiect nu i se pare a fi un inconvenient. La ODOBESCU, S. II 324. – Pronunțat: -ni-ent.
inconveniént (-ni-ent) s. n., pl. inconveniénte
inconveniént s. n. (sil. -ni-ent), pl. inconveniénte
INCONVENIÉNT s. 1. v. dificultate. 2. v. dezavantaj.
INCONVENIÉNT s.n. Neajuns, dezavantaj; piedică, dificultate. [Pron. -ni-ent. / < fr. inconvénient, it. inconveniente].
INCONVENIÉNT s. n. 1. neajuns, dezavantaj. 2. piedică, dificultate. (< fr. inconvénient, lat. inconveniens)
INCONVENIÉNT ~e n. Situație nefavorabilă față de cineva; neajuns, dezavantaj; dificultate. /<fr. inconvénient, lat. inconveniens, ~ntis
inconvenient n. neajuns.
*inconveniént, -ă adj. (lat. in-convéniens, -éntis). Care nu e convenient, care nu convine, necuviincĭos. S. n., pl. e. Lucru care nu convine, defect: casă plină de inconveniente. Adv. În mod inconvenient.
INCONVENIENT s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un mare ~.) 2. dezavantaj, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.)

inconvenient dex

Intrare: inconvenient
inconvenient substantiv neutru
  • silabisire: -ni-ent