incontinență urinară definitie

10 definiții pentru incontinență urinară

INCONTINÉNȚĂ s. f. Lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale. ♦ Neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuție. – Din fr. incontinence, lat. incontinentia.
INCONTINÉNȚĂ s. f. Lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale. ♦ Neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuție. – Din fr. incontinence, lat. incontinentia.
INCONTINÉNȚĂ s. f. Neputința de a opri sau de a reține urina; p. ext. lipsă de stăpînire a unei pofte, a unei dorințe. O sete de moarte și o adevărată incontinență a stomacului. CAMIL PETRESCU, U. N. 343.
incontinénță s. f., g.-d. art. incontinénței
incontinénță s. f., g.-d. art. incontinénței
INCONTINENȚĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.
INCONTINÉNȚĂ s.f. Eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrânare a unei dorințe. [Cf. fr. incontinence, lat. incontinentia].
INCONTINÉNȚĂ s. f. eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrânare a unei dorințe sau acțiuni. ◊ (fig., fam.) logoree, limbuție. (< fr. incontinence, lat. incontinentia)
INCONTINÉNȚĂ f. 1) med. Stare patologică constând în neputința reținerii urinei sau a materialelor fecale. 2) fig. Lipsă de stăpânire a unor dorințe sau pasiuni. ◊ ~ verbală vorbă multă și inutilă; limbuție. [G.-D. incontinenței] /<fr. incontinence, lat. incontinentia
INCONTINENȚĂ URINA s. (MED.) enurezis.

incontinență urinară dex