Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru inconstant

INCONSTÁNT, -Ă, inconstanți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este constant; schimbător, nestatornic, instabil, ușuratic. – Din fr. inconstant.
INCONSTÁNT, -Ă, inconstanți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este constant; schimbător, nestatornic, instabil, ușuratic. – Din fr. inconstant.
INCONSTÁNT, -Ă, inconstanți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este constant; schimbător, nestatornic.
inconstánt adj. m., pl. inconstánți; f. inconstántă, pl. inconstánte
inconstánt adj. m., pl. inconstánți; f. sg. inconstántă, pl. inconstánte
INCONSTÁNT adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. schimbător.
Inconstant ≠ constant, nelabil, neschimbător, stabil, statornic
INCONSTÁNT, -Ă adj. Care nu este constant; nestatornic. [< fr. inconstant, lat. inconstans].
INCONSTÁNT, -Ă adj. care nu este constant; nestatornic, inegal. (< fr. inconstant, lat. inconstans)
INCONSTÁNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este constant; lipsit de consecvență (în păreri, atitudini); nestatornic; schimbător; inconsecvent; neconsecvent. [Sil. -con-stant] /<fr. inconstant, lat. inconstans, ~ntis
*inconstánt, -ă adj. (lat. in-cónstans, -ántis). Nestatornic, care nu e constant. Adv. Fără constanță.
INCONSTANT adj. 1. capricios, flușturatic, fluturatic, inconsecvent, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 2. capricios, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~.)

inconstant definitie

inconstant dex

Intrare: inconstant
inconstant adjectiv