inconstanță definitie

11 definiții pentru inconstanță

INCONSTÁNȚĂ, inconstanțe, s. f. Lipsă de constanță; nestatornicie. – Din fr. inconstance.
INCONSTÁNȚĂ, inconstanțe, s. f. Lipsă de constanță; nestatornicie. – Din fr. inconstance.
INCONSTÁNȚĂ, inconstanțe, s. f. Faptul de a fi inconstant; nestatornicie.
inconstánță s. f., g.-d. art. inconstánței; pl. inconstánțe
inconstánță s. f., g.-d. art. inconstánței; pl. inconstánțe
INCONSTÁNȚĂ s. v. inconsecvență.
INCONSTÁNȚĂ s.f. Lipsă de constanță; nestatornicie. [Cf. fr. inconstance, lat. inconstantia].
INCONSTÁNȚĂ s. f. lipsă de constanță; nestatornicie. (< fr. inconstance, lat. inconstantia)
INCONSTÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter inconstant; lipsă de constanță. 2) Atitudine inconstantă; inconsecvență. [G.-D. inconstanței; Sil. -con-stan-] /<fr. inconstance
*inconstánță f., pl. e (lat. in-constantia). Nestatornicie, lipsă de constanță.
INCONSTANȚĂ s. inconsecvență, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)

inconstanță dex

Intrare: inconstanță
inconstanță substantiv feminin