Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru inconsecvență

INCONSECVÉNȚĂ, inconsecvențe, s. f. Lipsă de consecvență în idei sau în acțiuni; neconsecvență, instabilitate, inconstanță. – Din fr. inconséquence, lat. inconsequentia.
INCONSECVÉNȚĂ, inconsecvențe, s. f. Lipsă de consecvență în idei sau în acțiuni; neconsecvență, instabilitate, inconstanță. – Din fr. inconséquence, lat. inconsequentia.
INCONSECVÉNȚĂ, inconsecvențe, s. f. Lipsă de consecvență în idei sau în acțiuni.
inconsecvénță s. f., g.-d. art. inconsecvénței; pl. inconsecvénțe
inconsecvénță s. f., pl. inconsecvénțe
INCONSECVÉNȚĂ s. inconstanță, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, versatilitate, (fam.) cameleonism, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)
Inconsecvență ≠ consecvență
INCONSECVÉNȚĂ s.f. Lipsă de consecvență în idei, în acțiuni. [< lat. inconsequentia, cf. fr. inconséquence].
INCONSECVÉNȚĂ s. f. lipsă de consecvență. (< fr. inconséquence, lat. inconsequentia)
*inconsecŭénță f., pl. e (lat. in-consequentia). Lipsă de consecŭență. Fapt inconsecŭent. – Fals -cvență.
INCONSECVENȚĂ s. inconstanță, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)

inconsecvență definitie

inconsecvență dex

Intrare: inconsecvență
inconsecvență substantiv feminin