INCONGRUÉNȚĂ, incongruențe, s. f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia.

INCONGRUÉNȚĂ, incongruențe, s. f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia.

INCONGRUÉNȚĂ, incongruențe, s. f. (Rar) Caracterul sau natura lucrului incongruent; nepotrivire, dezacord.

incongruénță (-gru-en-) s. f., g.-d. art. incongruénței; pl. incongruénțe

incongruénță s. f., pl. incongruénțe

INCONGRUÉNȚĂ s. v. contradicție, contrazicere, nepotrivire.

INCONGRUÉNȚĂ s.f. (Liv.) Nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pron. -gru-en-. / < lat. incongruentia, cf. fr. incongruité].

INCONGRUÉNȚĂ s. f. faptul de a fi incongruent; neconcordanță, dezacord. (< fr. incongruence, it. incongruenza, lat. incongruentia)

INCONGRUÉNȚĂ ~e f. Lipsă de congruență; nepotrivire; neconcordanță. [Sil. -con-gru-en-] /<lat. inconguruentia, it. incongruenza

*incongruénță f., pl. e (lat. in-congruentia, necuviință). Nepotrivire: incongruența terminilor întrebuințațĭ. Necuviință: incongruența cuvintelor. Vorbă incongruentă. – Și incongruitáte (lat. incongruitas, -átis).

incongruență s. v. CONTRADICȚIE. CONTRAZICERE. NEPOTRIVIRE.

INCONGRUÉNȚĂ s. f. (< it. incongruenza, lat. incongruentia, cf. fr. incongruité): v. dezacórd.