inconștiență definitie

14 definiții pentru inconștiență

INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. 1. (Psih.; la Freud) Instinctele reprimate ale persoanei și dorințele, ideile, imaginile asociate lor și inaccesibile direct conștiinței. 2. (Fil.; la E. von Hartmann) Principiu unic față de care conștiința este numai o manifestare [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient).
INCONȘTIÉNȚĂ s. f. 1. Lipsă sau pierdere a cunoștinței, care apare în diferite boli neuropsihice. 2. Lipsa unei atitudini conștiente, raționale față de realitatea înconjurătoare; stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale. [Pr.: -ști-en-] – Din fr. inconscience (după inconștient).
INCONȘTIÉNȚĂ s. f. 1. Lipsă sau pierdere a cunoștinței, care apare în diferite boli neuropsihice. 2. Lipsa unei atitudini conștiente, raționale față de realitatea înconjurătoare; stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale. [Pr.: -ști-en-] – Din fr. inconscience (după inconștient).
INCONȘTIÉNȚĂ s. f. 1. Pierdere a cunoștinței. Bolnavul a fost transportat la spital în stare de inconștiență. 2. Lipsă de conștiință, stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale. Vei suporta consecințele inconștienței sau impertinenței dumitale. SADOVEANU, N. F. 146. – Pronunțat: -ști-en-.
inconștiénță (-ști-en-) s. f., g.-d. art. inconștiénței
inconștiénță s. f. (sil. -ști-en-), g.-d. art. inconștiénței
INCONȘTIÉNȚĂ s. 1. v. leșin. 2. v. iresponsabilitate.
INCONȘTIÉNȚĂ s.f. 1. Pierdere a cunoștinței. 2. Lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare. [Pron. -ști-en-. / cf. fr. inconscience].
INCONȘTIÉNȚĂ s. f. 1. lipsă sau pierdere a cunoștinței. 2. lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare. (< fr. inconscience)
INCONȘTIÉNȚĂ f. 1) Stare patologică constând în pierderea conștiinței. 2) Lipsă de conștiință clară, de judecată (în ceea ce face). [G.-D. inconștienței; Sil. -con-ști-en-] /<fr. inconscience
inconsciență f. lipsă de conștiință, turburare sufletească care împiedică a-și da seamă de faptele sale.
*inconsciénță și (ob.) -știénță f., pl. e (lat. in-conscientia). Starea de a fi inconscient.
*inconștiént, -énță, V. inconscient, -énță.
INCONȘTIENȚĂ s. 1. (MED.) leșin, lipotimie, nesimțire, (rar) leșinătură. (Se află în stare de ~.) 2. iresponsabilitate. (~ faptei unei persoane.)

inconștiență dex

Intrare: inconștiență
inconștiență