INCOMUTÁBIL, -Ă, incomutabili, -e, adj. (Mat.) Care nu poate fi comutat. – Din fr. incommutable.

INCOMUTÁBIL, -Ă, incomutabili, -e, adj. (Mat.) Care nu poate fi comutat. – Din fr. incommutable.

incomutábil adj. m., pl. incomutábili; f. incomutábilă, pl. incomutábile

incomutábil adj. m. comutabil

Incomutabil ≠ comutabil

INCOMUTÁBIL, -Ă adj. (Jur.; despre pedepse) Care nu poate fi comutat. [Cf. fr. incommutable].

INCOMUTÁBIL, -Ă adj. (despre pedepse) care nu poate fi comutat. (< fr. incommutable)

*incomutábil, -ă adj. (lat. in-commutabilis. V. imutabil). Care nu se poate comuta: pedeapsă incomutabilă. Jur. Care nu poate trece la alt proprietar, inalienabil: proprietate incomutabilă. Care nu poate fi deposedat legitim.