Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru incolor

INCOLÓR, -Ă, incolori, -e, adj. Care nu are culoare, care nu e colorat. ♦ Fig. Fără personalitate, fără strălucire; șters, searbăd. – Din fr. incolore, lat. incolor.
INCOLÓR, -Ă, incolori, -e, adj. Care nu are culoare, care nu e colorat. ♦ Fig. Fără personalitate, fără strălucire; șters, searbăd. – Din fr. incolore, lat. incolor.
INCOLÓR, -Ă, incolori, -e, adj. Care nu are culoare, care nu este colorat. Cîmpia incoloră de sară-i apăsată. EMINESCU, O. IV 498. ♦ Fig. (Despre oameni) Fără personalitate; searbăd, șters. Au vorbit un oarecare Negulesc, apoi Filipescu și Marghiloman. Foarte anodini, incolori și inodori toți trei. CARAGIALE, O. VII 38.
incolór adj. m., pl. incolóri; f. incolóră, pl. incolóre
incolór adj. m., pl. incolóri; f. sg. incolóră, pl. incolóre
INCOLÓR, -Ă adj. Lipsit de culoare. ♦ (Fig.) Fără personalitate, searbăd, șters. [Cf. fr. incolore, it. incoloro, lat. incolor].
INCOLÓR, -Ă adj. 1. lipsit de culoare. 2. (fig.) fără personalitate; searbăd, șters. (< fr. incolore, lat. incolor)
INCOLÓR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are culoare; fără culoare. Un gaz ~. 2) fig. Care este lipsit de individualitate; fără expresie; șters; fad; palid; searbăd; spălăcit. /<fr. incolore
incolor a. 1. care nu e colorat: lichid incolor; 2. fig. monoton, searbăd: 4stil incolor.
*incolór, -ă adj. (lat. in-color, -óris). Fără coloare: apa e incoloră. Fig. Fără strălucire, fără farmec: stil incolor. Adv. În mod incolor: a scrie incolor.

incolor definitie

incolor dex

Intrare: incolor
incolor adjectiv