INCOERÉNT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în exprimare, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-. – Var.: incoherént, -ă adj.] – Din fr. incohérent.

INCOHERÉNT, -Ă adj. v. incoerent.

INCOERÉNT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-. Var.: incoherént, -ă adj.] – Din fr. incohérent.

INCOHERÉNT, -Ă adj. v. incoerent.

INCOERÉNT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni; și în forma incoherent) Lipsit de logică în gîndire, în diferite manifestări. E un bun vorbitor pentru mulțime, dar cam incoherent, se lasă dus de vorbe la întîmplare. CAMIL PETRESCU, O. I 274. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, idei, discursuri etc.) Lipsit de legătură logică. E caracteristic pentru Farfuridi incoherentul discurs de la întrunirea publică. GHEREA, ST. CR. I 350. – Variantă: incoherént, -ă adj.

INCOHERÉNT, -Ă adj. v. incoerent.

incoerént adj. m., pl. incoerénți; f. incoeréntă, pl. incoerénte

incoerént adj. m. coerent[1]

INCOERÉNT adj. v. ilogic.[1]

Incoerent ≠ coerent[1]

INCOERÉNT, -Ă adj. Lipsit de legătură logică (în gândire, în acțiune); fără șir. [Pron. -co-e-, var. incoherent, -ă adj. / cf. fr. incohérent].

INCOHERÉNT, -Ă adj. v. incoerent.

INCOERÉNT, -Ă adj. lipsit de legătură logică în gândire, în exprimare, în manifestări; fără șir. (< fr. incohérent)

INCOERÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este coerent; lipsit de consecvență, de legătură logică; necoerent; neînchegat. [Sil. -co-e-] /<fr. incohérent[1]

incoerent a. 1. lipsit de coerență; 2. fig. lipsit de legătură sau șir: idei incoerente.

*incoerént, -ă adj. (d. coerent; fr. incohérent). Lipsit de coerență, de legătură. Fig. Cuvinte incoerente. Adv. În mod incoerent: a vorbi incoerent.

INCOERENT adj. ilogic, nelogic. (Afirmații ~.)

INCOERÉNT, -Ă adj. (cf. fr. incohérent): în sintagmele scriere incoerentă, stil incoerent, text incoerent și vorbire incoerentă (v.).