17 definiții pentru incoerență
INCOERÉNȚĂ, incoerențe,
s. f. Lipsă de legătură logică (în gândire, în exprimare sau acțiune). [
Pr.: -co-e-. –
Var.:
incoherénță s. f.] – Din
fr. incohérence. INCOHERÉNȚĂ s. f. v. incoerență. INCOERÉNȚĂ, incoerențe,
s. f. Lipsă de legătură logică (în gândire sau acțiune). [
Pr.: -co-e-. –
Var.:
incoherénță s. f.] – Din
fr. incohérence. INCOHERÉNȚĂ s. f. v. incoerență. INCOERÉNȚĂ, incoerențe,
s. f. Faptul de a fi lipsit de (legătură) logică; lipsă de coerență. (Atestat în forma incoherență) Un erou de roman ca să trăiască trebuie să aibă o anume consecvență interioară, să fie definit, previzibil în gîndurile și gesturile sale, ferit de incoherențe. CONTEMPORANUL, S. II, 1953,
nr. 332, 4/1. – Variantă:
incoherénță s. f. INCOHERÉNȚĂ s. f. v. incoerență.
incoerénță s. f.,
g.-d. art. incoerénței;
pl. incoerénțe
incoerénță s. f. coerență[1] INCOERÉNȚĂ s. (livr.) ilogism.[1] INCOERÉNȚĂ s.f. Lipsă de coerență, de legătură logică (în gândire, în acțiune). [Pron. -co-e-, var. incoherență s.f. / cf. fr. incohérence].
INCOHERÉNȚĂ s.f. v.
incoerență. INCOERÉNȚĂ s. f. faptul de a fi incoerent. (< fr. incohérence)
INCOERÉNȚĂ ~e f. Caracter incoerent; lipsă de coerență. /<fr. incohérence[1] incoerență f. caracterul celor incoerente; fig. incoerența ideilor.
*incoerénță f., pl. e (d. coerență; fr. incohérence). Starea lucrurilor incoerente. Fig. Incoerența ideilor.
INCOERÉNȚĂ s. f. (cf. fr. incohérence): lipsă de legătură logică între cuvinte și între propoziții. I. este caracteristică accidentală a scrierii, a vorbirii, a stilului și a textului. Incoerență dex online | sinonim
Incoerență definitie
Intrare: incoerență
incoerență substantiv feminin