incoativ definitie

15 definiții pentru incoativ

INCOATÍV, -Ă, incoativi, -e, adj., s. n. (Verb) Care exprimă începutul unei acțiuni. [Pr.: -co-a-] – Din fr. inchoatif, lat. inchoativus.
INCOATÍV, -Ă, incoativi, -e, adj. (Despre verbe) Care exprimă începutul unei acțiuni. [Pr.: -co-a-] – Din fr. inchoatif, lat. inchoativus.
INCOATÍV, -Ă, incoativi, -e, adj. (Gram., despre verbe și despre valoarea lor) Care exprimă începutul unei acțiuni. – Pronunțat: -co-a-.
incoatív1 (-co-a-) adj. m., pl. incoatívi; f. incoatívă, pl. incoatíve
incoatív2 (-co-a-) s. n., pl. incoatíve
incoatív adj. m. (sil. -co-a-), pl. incoatívi; f. sg. incoatívă, pl. incoatíve
incoatív s. n. (sil. -co-a-)
INCOATÍV adj. (GRAM.) (înv.) silitor. (Verbe ~.)
INCOATÍV, -Ă adj. (Despre verbe) Care arată începutul unei acțiuni. [Pron. -co-a-. / < lat. (verbum) inchoativum < inchoare – a începe, cf. fr. inchoatif].
INCOATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă începutul unei acțiuni. (< fr. inchoatif, lat. inchoativus)
INCOATÍV ~ă (~i, ~e) gram. (despre verbe) Care exprimă începutul acțiunii. [Sil. -co-a-] /<lat. inchoativus, fr. inchoatif
incoativ a. se zice de verbele cari arată începutul unei acțiuni.
*incoatív, -ă adj. (lat. inchoa- și incohativus, d. inchoo și incoho, -áre, a începe). Gram. Se zice despre verbele care arată începutu uneĭ acțiunĭ, ca îmbătrînesc, albesc, înfrunzesc ș. a.
INCOATIV adj. (GRAM.) (înv.) silitor. (Verbe ~.)
INCOATÍV, -Ă (< lat. verbum inchoativum < inchoare – a începe, cf. fr. inchoatif): în sintagma verb incoativ (v.).

incoativ dex

Intrare: incoativ
incoativ adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -co-a-