includere definitie

2 intrări

24 definiții pentru includere

INCLÚDE, inclúd, vb. III. Tranz. A cuprinde, a conține, a îngloba. – Din lat. includere.
INCLÚDERE, includeri, s. f. Acțiunea de a include și rezultatul ei; cuprindere, înglobare. – V. include.
INCLÚDE, inclúd, vb. III. Tranz. A cuprinde, a conține, a îngloba. – Din lat. includere.
INCLÚDERE s. f. Acțiunea de a include și rezultatul ei; cuprindere, înglobare. – V. include.
INCLÚDE, inclúd, vb. III. Tranz. A cuprinde, a conține; a îngloba. V. insera. Esențialul e ca lecțiile de gramatică, incluzînd aici și stilistica, să completeze studiul literaturii de cîte ori acest lucru este cu putință. L. ROM. 1953, nr. 3, 68.
INCLÚDERE s. f. Acțiunea de a include și rezultatul ei; cuprindere, înglobare.
inclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inclúd, ind. prez. 1 pl. inclúdem; conj. prez. 3 să inclúdă; ger. incluzấnd; part. inclús
!inclúdere s. f., g.-d. art. inclúderii; pl. inclúderi
inclúde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inclúd; conj. prez. 3 sg. și pl. inclúdă; ger. incluzând; part. inclús
inclúdere s. f., g.-d. art. inclúderii
INCLÚDE vb. 1. v. conține. 2. v. cuprinde. 3. v. îngloba.
INCLÚDERE s. 1. v. cuprindere. 2. v. înglobare.
A include ≠ a exclude
INCLÚDE vb. III. tr. A cuprinde, a îngloba. [P.i. inclúd. / < lat. includere, cf. fr. inclure].
INCLÚDERE s.f. Acțiunea de a include și rezultatul ei; incluziune. [< include].
INCLÚDE vb. tr. a cuprinde, a îngloba; a incluziona. (< lat. includere)
INCLÚDERE s. f. acțiunea de a include. ◊ (biol.) mutație prin care lanțului de acizi maleici i se adaugă una sau mai multe baze noi, între cele existente. (< include)
A INCLÚDE inclúd tranz. 1) A conține în sine; a cuprinde; a întruni; a însuma; a îngloba. 2) A introduce ca parte componentă într-un tot; a îngloba; a încorpora; a integra. 3) A face să se includă. [Sil. in-clu-] /<lat. includere
A SE INCLÚDE mă inclúd intranz. A se încadra într-o clasă de obiecte, într-un colectiv sau într-o acțiune. [Sil. in-clu-] /<lat. includere
*inclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. inclúdo, -údere. V. închid). Cuprind, inserez, pun în saŭ alăturez: a include o notă într’o scrisoare.
INCLUDE vb. 1. a conține, a cuprinde, a îngloba, a număra. (~ într-însa mai multe elemente.) 2. a cuprinde, a îngloba. (Vechea Galie ~ și Belgia de astăzi.) 3. a integra, a introduce, a încorpora, a îngloba. (A ~ ceva în masa unei substanțe.)
INCLUDERE s. 1. cuprindere, înglobare. (~ unui element într-un ansamblu.) 2. integrare, introducere, încorporare, înglobare. (~ a ceva în masa unei substanțe.)
INCLUDERE. Subst. Includere, cuprindere, înglobare, introducere, introducție (înv.), încadrare, intercalare, intercalație; inserție, inserare, încorporare, încorporație; enclavă; inoculare, inoculație; grefă, grefon (med.), grefare; băgare, vîrîre. Înrolare, înregimentare. Pătrundere, intrare, penetrație, penetrare (livr.), penetranță (rar); penetrabilitate. Absorbire, îmbibare, absorbție, infiltrare, infiltrație, asimilare, asimilație; inhalare, inhalație, inspirare (rar), inspirație, aspirare, aspirație. Subsumare, subordonare, încadrare, integrare, cuprindere, totalizare, însumare; implicare, implicație. Componentă, constituent, incluziune; ingredient, ingrediență (rar); cuprins, conținut. Adj. Intercalat, inoculat; absorbit; subsumat; implicat. Asimilabil; absorbant, absorbitor, asimilator, inspirator, aspirator. Penetrant, penetrabil,. străbătător, răzbitor, pătrunzător. Component, alcătuitor; complinitor; subsidiar. Vb. A include, a cuprinde, a îngloba, a conține; a încorpora, a fi compus din..., a fi alcătuit din...; a subsuma, a totaliza, a însuma, a număra. A subordona, a încadra. A înrola, a înregimenta. A include, a introduce, a îngloba, a încadra, a integra; a insera; a intercala, a inocula. A băga, a vîrî; a absorbi. A (se) îmbiba, a infiltra, a suge, a înghiți, a îngurgita. A aspira, a inspira, a inhala. A implica, a presupune. A pătrunde, a penetra (livr.), a intra. Adv. Inclusiv, implicit; împreună cu; la un loc cu, și cu. V. adăugare, adunare, componență, grămadă, legătură, relație.
INCLÚDERE s. f. (< inclúde < lat. includere): fenomen lingvistic de înglobare a subiectului în formele de persoana I și a II-a, singular și plural, ale verbului, de deducere a subiectului din aceste forme verbale (v. subiect inclus).

includere dex

Intrare: include
include verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: includere
includere substantiv feminin