Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru inclinare

├ÄNCLIN├ü, ├«ncl├şn, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) apleca ├«n jos sau ├«ntr-o parte; a (se) pleca. ÔÖŽ Refl. A face o plec─âciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) ├«nchina. ÔÖŽ Refl. Fig. (Despre soare) A cobor├« c─âtre asfin╚Ťit, a apune; (despre zi) a se apropia de sf├ór╚Öit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus s─â... ÔÖŽ A se sim╚Ťi atras de ceva, a sim╚Ťi voca╚Ťie, atrac╚Ťie pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (├Änv.) A avea leg─âturi de dragoste cu cineva. ÔÇô Din fr. incliner, lat. inclinare.
├ÄNCLIN├üRE, ├«nclin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nclina ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Geom.) ├Änclina╚Ťie. ÔÖŽ Fig. Voca╚Ťie, dispozi╚Ťie; ├«nclina╚Ťie. ÔÇô V. ├«nclina.
├ÄNCLIN├ü, ├«ncl├şn, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) apleca ├«n jos sau ├«ntr-o parte; a (se) pleca. ÔÖŽ Refl. A face o plec─âciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) ├«nchina. ÔÖŽ Refl. Fig. (Despre soare) A cobor├« c─âtre asfin╚Ťit, a apune; (despre zi) a se apropia de sf├ór╚Öit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus s─â... ÔÖŽ A se sim╚Ťi atras de ceva, a sim╚Ťi voca╚Ťie, atrac╚Ťie pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (├Änv.) A avea leg─âturi de dragoste cu cineva. ÔÇô Din fr. incliner, lat. inclinare.
├ÄNCLIN├üRE, ├«nclin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nclina ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Geom.) ├Änclina╚Ťie. ÔÖŽ Fig. Voca╚Ťie, dispozi╚Ťie; ├«nclina╚Ťie. ÔÇô V. ├«nclina.
├ÄNCLIN├ü, ├«ncl├şn, vb.I. 1. Refl. A se ├«ndoi u╚Öor (spre p─âm├«nt, ├«n jos), a se pleca. V. ├«ncovoia. Poate vream ca s─â fiu umbr─â, poate vream s─â fiu lumin─â... Sau o floare ce pe ╚Ť─ârmuri de p├«raie se ├«nclin─â. MACEDONSKI, O. I 71. El ├«n bra╚Ťe prinde fata, peste fa╚Ť─â i se-nclin─â. EMINESCU, O. I 79. Copili╚Ťa se ├«nclin─â, Ca o floare de gr─âdin─â. ALECSANDRI, P. P. 206. ÔŚŐ Tranz. Dima ╚Öi Fomete au ├«nclinat capetele ╚Öi au t─âcut, a╚Ťintindu-╚Öi ochii asupra p─âm├«ntului. GALAN, Z. R. 30. ÔÖŽ A se pleca ├«n fa╚Ťa cuiva ├«n semn de salut, de admira╚Ťie sau de devotament. V. ├«nchina. Tudor ╚Öi B├«rnov─â se ├«nclinar─â, cu ochii plini de admira╚Ťie nepref─âcut─â. SADOVEANU, O. VII 83. Vei saluta trec─âtorii... Te ├«nclini p├«n─â la p─âm├«nt. SAHIA, N. 102. Str─âinu-n cale-i se ├«nclin─â ╚śi pe genunchi cade cu dor. ALECSANDRI, P. III 334. 2. Tranz. A apleca un corp, a-i da o pozi╚Ťie aplecat─â, a m─âri ├«nclina╚Ťia unui corp. ÔÖŽ Refl. Fig. (Despre soare) A se cobor├« (c─âtre asfin╚Ťit); (p. ext. despre zi) a se apropia de sf├«r╚Öit. Ceasul e ├«n desear─â ╚Öi ziua se ├«nclin─â! GALACTION, O. I 34. Soarele se ├«nclina. C. PETRESCU, S. 178. Soarele cam bini╚Öor S-a-nclinat c─âtre sfin╚Ťite. CO╚śBUC, P. II 127. 3. Refl. Fig. A se l─âsa convins, a admite, a aproba, a accepta, a se ├«nchina. M─â ├«nclin ├«n fa╚Ťa argumentelor tale. 4. Intranz. Fig. (Urmat de o completiv─â indirect─â) A fi dispus s─â... ├Änclin s─â cred c─â e sincer. Ôľş Cu at├«t mai pu╚Ťin era ├«nclinat s─â guste ├«n acele ├«mprejur─âri m─âre╚Ťia peisajului. VORNIC, P. 188. ÔÖŽ A avea ├«nclina╚Ťie, a sim╚Ťi voca╚Ťie, atrac╚Ťie (pentru o disciplin─â, o meserie etc.). ├Änclin─â spre inginerie. 5. Refl. reciproc. Fig. (├Änvechit) A avea leg─âturi de dragoste cu cineva. Oh, c├«t eram de lini╚Ötit─â p├«n─â a nu m─â ├«nclina cu tine. FILIMON, C. 103. L─âs─â toate ce avea ╚Öi se ├«nclin─â cu un ibovnic. GORJAN, H. II 121.
├ÄNCLIN├üRE, ├«nclin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nclina ╚Öi rezultatul ei. 1. U╚Öoar─â ├«ndoire spre p─âm├«nt; aplecare. ├Äi mul╚Ť─âmim, el ne r─âspunde printr-o ├«nclinare ╚Öi se retrage cu demnitate. SADOVEANU, E. 139. Zoe ├«mi r─âspunse printr-o rece ├«nclinare din cap. BOLINTINEANU, O. 386. 2. Fig. Atrac╚Ťie, ├«nclina╚Ťie. Biografii au ar─âtat ├«n jurul na╚Öterii lui Eminescu o ├«nclinare c─âtre fabulos ╚Öi controvers─â. C─éLINESCU, E. 42. Poate s─â fi mo╚Ötenit de la tat─âl s─âu ├«nclinarea spre literatur─â. SADOVEANU, E. 214. ÔÖŽ (├Änvechit) Simpatie, afec╚Ťiune; dragoste, iubire. Ea cu un t├«n─âr are ├«nclinare. PANN, P. V. I 56. 3. (Geom.) ├Änclina╚Ťie (2).
├«nclin├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«ncl├şn─â
înclináre s. f., g.-d. art. înclinắrii; pl. înclinắri
├«nclin├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ncl├şn, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncl├şn─â
înclináre s. f., g.-d. art. înclinării; pl. înclinări
ÎNCLINÁ vb. 1. apleca. 2. v. povârni. 3. v. strâmba. 4. v. prosterna.
├ÄNCLIN├ü vb. v. apune, asfin╚Ťi, cobor├«, disp─ârea, pieri, pleca.
├ÄNCLIN├üRE s. 1. (├«nv.) piezi╚Öime. (Grad de ~.) 2. v. ├«nclina╚Ťie. 3. (ASTRON., GEOGR.) ├«nclina╚Ťie, (├«nv.) plecare. (~ acului magnetic.) 4. v. aplecare. 5. v. pov├órnire. 6. v. str├ómbare. 7. v. prosternare. 8. v. aptitudine. 9. v. sim╚Ť. 10. v. tendin╚Ť─â.
A (se) ├«nclina Ôëá a (se) ├«ndrepta
INCLINÁ vb. I. v. înclina.
INCLINÁRE s.f. v. înclinare.
├ÄNCLIN├ü vb. I. tr., refl. A (se) apleca (├«n jos sau ├«ntr-o parte); a (se) ├«ndoi. ÔÖŽ refl. A se pleca ├«n fa╚Ťa cuiva, a se ploconi. ÔÖŽ refl. (Fig.) A fi convins, a se convinge. ÔÖŽ (Fig.) intr. A fi dispus s─â... [p.i. ├«ncl├şn, 3,6 -n─â, var. inclina vb. I. / < fr. incliner, cf. lat., it. inclinare].
├ÄNCLIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nclina ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Fig.) Atrac╚Ťie, ├«nclina╚Ťie. ÔÖŽ (Geom.) ├Änclina╚Ťie. [Var. inclinare s.f. / < ├«nclina].
├ÄNCLIN├ü vb. I. tr., refl. a (se) apleca (├«n jos sau ├«ntr-o parte); a (se) ├«ndoi. II. refl. 1. a se pleca ├«n fa╚Ťa cuiva. 2. (fig.) a fi convins, a se convinge. III. intr. (fig.) a fi dispus s─â... ÔŚŐ a se sim╚Ťi atras de ceva. (< fr. /sÔÇÖ/incliner, lat. inclinare)
A ├ÄNCLIN├ü ├«ncl├şn 1. tranz. A face s─â se ├«ncline; a apleca. 2. intranz. fig. A sim╚Ťi atrac╚Ťie, predispozi╚Ťie (pentru ceva). ~ spre muzic─â.[Sil. ├«n-cli-] /<fr. incliner, lat. inclinare
A SE ├ÄNCLIN├ü m─â ├«ncl├şn intranz. 1) A-╚Öi schimba pozi╚Ťia normal─â, l─âs├óndu-se pe o parte. 2) (despre obiecte verticale) A lua o pozi╚Ťie oblic─â; a se apleca. 3) fig. (despre a╚Ötri) A se l─âsa spre orizont; a asfin╚Ťi; a apune; a declina; a cobor├«; a sc─âp─âta. Soarele ├«nclin─â spre asfin╚Ťit. 4) v. A SE ├ÄNCHINA. /<fr. incliner, lat. inclinare
├«nclin├í, ├«ncl├şn, vb. I (reg.) a pune clini la o c─âma╚Ö─â.
├«nclin├á v. 1. a pune ├«n piezi╚Ö, a ├«ndrepta ├«n jos: a ├«nclina capul; 2. a fi aplecat: acest plan inclin─â; 3. a avea aplecarea sau dispozi╚Ťiunea: a ├«nclina la pace; 4. a-╚Öi ├«ndoi corpul, a se prosterna: se inclina ├«naintea lui Dumnezeu.
*incl├şn, a -├í v. tr. (lat. inclino, -├íre. V. ├«nchin). Plec, aplec: a inclina capu. V. intr. ├Äs aplecat: acest zid inclin─â spre nord. Fig. Am aplica╚Ťiune, tind: acest copil inclin─â spre muzic─â. V. refl. M─â ├«nchin, m─â aplec: m─â inclin ├«naintea lu─ş Dumneze┼ş.
*inclina╚Ťi├║ne f. (lat. inclin├ítio, -├│nis. V. ├«nchin─âc─şune). Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te inclina: inclina╚Ťiunea capulu─ş, corpulu─ş. Pov├«rni╚Ö, pant─â: inclina╚Ťiunea acoperem├«ntulu─ş. Fig. Dispozi╚Ťiune, aplica╚Ťiune, tenden╚Ť─â din natur─â: a avea inclina╚Ťiune spre muzic─â. Afec╚Ťiune, amor: c─âs─âtorie de inclina╚Ťiune. Fam. Persoan─â, lucru ─şubit. Geom. Oblicitate pe orizont sa┼ş a une─ş lini─ş fa╚Ť─â de alta. Fiz. Ungh─şu format de acu magnetic cu orizontu. Astron. Unghiu format de planu orbite─ş une─ş planete cu planu ecliptici─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
├ÄNCLINA vb. 1. a (se) apleca, a at├«rna, a c─âdea, a (se) cobor├«, a (se) culca, a (se) curba, a (se) ├«ncovoia, a (se) ├«ndoi, a (se) l─âsa, a (se) pleca, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (├«nv.) a (se) ├«nchina. (Crengile se ~ de rod.) 2. a (se) apleca, a (se) l─âsa, a (se) pleca, a (se) pov├«rni, a (se) pr─âv─âli, (pop. ╚Öi fam.) a (se) h├«i. (Casa s-a ~ pe-o parte.) 3. a (se) apleca, a (se) l─âsa, a (se) str├«mba, (pop. ╚Öi fam.) a (se) h├«i, (reg.) a (se) ╚Öoldi. (St├«lpul de telegraf s-a ~.) 4. a se ├«nchina, a se pleca, a se prosterna. (Se ~ ad├«nc ├«n fa╚Ťa lui.)
├ÄNCLINARE s. 1. (├«nv.) piezi╚Öime. (Grad de ~.) 2. (MAT.) ├«nclina╚Ťie. 3. (ASTRON., GEOGR.) ├«nclina╚Ťie, (├«nv.) plecare. (~ acului magnetic.) 4. aplecare, culcare, culcat, curbare, ├«ncovoiere, ├«ndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 5. aplecare, pov├«rnire. (~ unei cocioabe.) 6. aplecare, l─âsare, str├«mbare. (~ unui st├«lp.) 7. ├«nchinare, plecare, prosternare, (rar) prosterna╚Ťie. (~ ad├«nc─â a cuiva ├«n fa╚Ťa...) 8. aplecare, aplica╚Ťie, aptitudine, atrac╚Ťie, chemare, dar, har, ├«nclina╚Ťie, ├«nzestrare, pornire, predilec╚Ťie, predispozi╚Ťie, preferin╚Ť─â, talent, voca╚Ťie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (├«nv.) aplec─âciune, plecare. (╚śi-a demonstrat din plin ~ pentru...) 9. acuitate, aplecare, aptitudine, ├«nclina╚Ťie, sim╚Ť. (Are o profund─â ~ pentru nuan╚Ťe.) 10. aplecare, dispozi╚Ťie, ├«nclina╚Ťie, pornire, tendin╚Ť─â. (~ de a exagera.)

Inclinare dex online | sinonim

Inclinare definitie

Intrare: înclina
înclina verb grupa I conjugarea I
Intrare: înclinare
înclinare substantiv feminin
Intrare: inclinare
inclinare
Intrare: inclina
inclina verb grupa I conjugarea I