INCLEMÉNT, -Ă, inclemenți, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément.

INCLEMÉNT, -Ă, inclemenți, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément.

inclemént adj. m., pl. incleménți; f. sg. incleméntă, pl. incleménte

INCLEMÉNT, -Ă adj. (Liv.) Neiertător, neîndurat, nemilos; aspru. [Cf. fr. inclément].

INCLEMÉNT, -Ă adj. neiertător, nemilos; aspru. (< fr. inclément)

*inclemént, -ă adj. (lat. in-clémens, -éntis). Care nu e clement, neîndurat. Adv. Fără clemență.