INCÍZIE, incizii, s. f. 1. (Med.) Tăietură, secționare făcută într-un țesut cu bisturiul sau cu un alt instrument chirurgical. 2. Tăietură făcută în scoarța unui arbore, cu scopul de a opri și de a dirija o cantitate mai mare de substanțe nutritive către inflorescențe, provocând astfel o creștere mai mare a fructelor și grăbirea coacerii lor. 3. Tehnică de ornamentare a unui obiect din lut, piatră, metal prin zgârierea în adâncime cu ajutorul unui instrument special; ornament astfel rezultat. – Din fr. incision, lat. incisio.

INCÍZIE, incizii, s. f. 1. (Med.) Tăietură, secționare făcută într-un țesut cu bisturiul sau cu un alt instrument chirurgical. 2. Tăietură făcută în scoarța unui arbore, cu scopul de a opri și de a dirija o cantitate mai mare de substanțe nutritive către inflorescențe, provocând astfel o creștere mai mare a fructelor și grăbirea coacerii lor. 3. Ornamentare a unui obiect din lut, piatră, metal prin zgârierea în suprafața lui cu ajutorul unui instrument special; ornament astfel rezultat. – Din fr. incision, lat. incisio.[1]

INCÍZIE, incizii, s. f. Tăietură făcută cu un instrument special în corpul unui om sau al unui animal. ♦ Tăietură făcută în coaja unui arbore sau a unui arbust.

incízie (tăietură) (-zi-e) s. f., art. incízia (-zi-a), g.-d. art. incíziei; pl. incízii, art. incíziile (-zi-i-)

incízie s. f. (sil. -zi-e), art. incízia (sil. -zi-a), g.-d. art. incíziei; pl. incízii, art. incíziile (sil. -zi-i-)[1]

INCÍZIE s. crestătură.[1]

INCÍZIE s.f. Tăietură făcută cu bisturiul în corpul unui om sau al unui animal. ♦ Tăietură făcută în coaja unui arbore sau în interiorul unui material. [Gen. -iei, var. inciziune s.f. / cf. fr. incision, it. incisione, lat. incisio].

INCÍZIE s. f. 1. tăietură operată cu bisturiul în corpul unui om sau animal; incizură (2). ◊ (fig.) cuvânt, expresie sarcastică, vitriolantă. 2. crestătură în coaja unui arbore, în interiorul unui material. (< fr. incision, lat. incisio)

INCÍZIE ~i f. 1) Tăietură în țesuturile organice, făcută cu un instrument chirurgical tăios. 2) Ornamentare a unor obiecte (din lut, piatră etc.) prin scrijelire. [G.-D. inciziei; Sil. in-ci-zi-e] /<lat. incisio, ~onis, fr. incision[1]

*inciziúne f. (lat. in-cisio, -ónis. V. abs- și de-ciziune). Tăĭetură făcută în ceva: a face o inciziune cu bisturiu. – Și -ízie.

INCIZIE s. crestătură.