INCIZÁ, incizez, vb. I. Tranz. A face o incizie; a ornamenta cu ajutorul inciziilor. – Din fr. inciser.

INCIZÁRE, incizări, s. f. Acțiunea de a inciza; (concr.) incizie (3). – V. inciza.

INCIZÁ, incizez, vb. I. Tranz. A face o incizie; a ornamenta cu ajutorul inciziilor. – Din fr. inciser.

INCIZÁRE, incizări, s. f. Acțiunea de a inciza; (concr.) incizie (3). – V. inciza.

incizá (a ~) vb., ind. prez. 3 incizeáză

incizá vb., ind. prez. 1 sg. incizéz, 3 sg. și pl. incizeáză

incizáre s. f., g.-d. art. incizării; pl. incizări

INCIZÁ vb. a cresta.

INCIZÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A face o incizie, a tăia. [< fr. inciser].

INCIZÁRE s.f. Acțiunea de a inciza și rezultatul ei. [< inciza].

INCIZÁ vb. tr. a face o incizie, a tăia. (< fr. inciser)

INCIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a inciza. 2. tehnică de ornamentație prin zgârierea suprafeței materialului. (< inciza)

A INCIZÁ ~éz tranz. 1) (țesuturi organice) A tăia cu un instrument chirurgical. 2) (obiecte din lut, din piatră etc.) A scrijeli făcând anumite ornamente. /<fr. inciser

INCIZA vb. a cresta.