INCITATÓR, -OÁRE, incitatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care incită; instigator. – Din fr. incitateur.

INCITATÓR, -OÁRE, incitatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care incită; instigator. – Din fr. incitateur.

INCITATÓR, -OÁRE, incitatori, -oare, adj. (Franțuzism) Care ațîță, care instigă.

incitatór adj. m., s. m., pl. incitatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. incitatoáre

incitatór adj. m., s. m., pl. incitatóri; f. sg. și pl. incitatoáre, g.-d. sg. art. incitatoárei

INCITATÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.

INCITATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care incită; instigator. [< fr. incitateur].

INCITATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care incită; instigator. (< fr. incitateur)

INCITATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care incită; om care îndeamnă la acțiuni violente; instigator; provocator. /<fr. incitateur

incitator s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.