Dicționare ale limbii române

2 intrări

6 definiții pentru incitativ

INCITATÍV, -Ă, incitativi, -e, adj. (Rar) Incitant. – Din fr. incitatif.
INCITATÍV, -Ă, incitativi, -e, adj. (Rar) Incitant. – Din fr. incitatif.
incitatív s. m., adj. m., pl. incitatívi; f. sg. incitatívă, pl. incitatíve
INCITATÍV, -Ă adj. (Rar) Incitator. [Cf. it. incitativo].
INCITATÍV, -Ă adj. incitant. (< fr. incitatif)
incitatív, -ă adj. Provocator ◊ „[Scaunul electric] stă pașnic și candid în vitrina expoziției Westinghouse, cu brațele desfăcute incitativ spre stradă.” Gaz. lit. 1 III 62 p. 5 (cf. it. incitativo, fr. incitatif; DN3, DEX-S)

incitativ definitie

incitativ dex

Intrare: incitativ (adj.)
incitativ adjectiv
Intrare: incitativ (s.m.)
incitativ substantiv masculin