INCINERÁ, incinerez, vb. I. Tranz. A arde un cadavru sau altă substanță organică, prefăcându-le în cenușă. – Din fr. incinérer, lat. incinerare.

INCINERÁRE, incinerări, s. f. Acțiunea de a incinera și rezultatul ei; incinerație. – V. incinera.

INCINERÁ, incinerez, vb. I. Tranz. A arde un cadavru sau altă substanță organică, prefăcându-le în cenușă. – Din fr. incinérer, lat. incinerare.

INCINERÁRE, incinerări, s. f. Acțiunea de a incinera și rezultatul ei; incinerație. – V. incinera.

INCINERÁ, incinerez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un corp organic, mai ales la un cadavru) A arde, prefăcînd în cenușă. ◊ (Glumeț) Platani... Gîndiți-vă că viața e o metamorfoză Și s-ar putea ca mîine s-ajungeți celuloză... - De este-așa, mai bine să fiu incinerat! ANGHEL-IOSIF, C. M. II 114.

INCINERÁRE, incinerări, s. f. Acțiunea de a incinera.

incinerá (a ~) vb., ind. prez. 3 incinereáză

incineráre s. f., g.-d. art. incinerắrii; pl. incinerắri

incinerá vb., ind. prez. 1 sg. incineréz, 3 sg. și pl. incinereáză

incineráre s. f., g.-d. art. incinerării; pl. incinerări

INCINERÁ vb. a arde. (A ~ un om decedat.)

INCINERÁRE s. 1. incinerație, (livr.) cremațiune. (~ gunoaielor.) 2. ardere, incinerație. (~ unui om decedat.)

INCINERÁ vb. I. tr. A arde un cadavru; a preface în cenușă. [< fr. incinérer, cf. lat. incinerare].

INCINERÁRE s.f. Acțiunea de a incinera și rezultatul ei; ardere, cremațiune; incinerație. [< incinera].

INCINERÁ vb. tr. a arde un cadavru, substanțe organice, resturi menajere etc. (< fr. incinérer, lat. incinerare)

A INCINERÁ ~éz tranz. (cadavre sau substanțe organice) A arde transformând în cenușă. /<fr. incinérer, lat. incinerare

*incinerațiúne f. (mlat. incinerátio, -ónis). Acțiunea de a incinera. – Și -áție și -áre. V. cremațiune.

*incineréz v. tr. (mlat. incínero, -áre, d. lat. cinis, cineris, cenușă. V. cenușă). Prefac în cenușă, vorbind de cadavre.

INCINERARE s. incinerație, (livr.) cremațiune.