Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru incidental

INCIDENT├üL, -─é, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine ├«nt├ómpl─âtor; accidental. ÔÇô Din fr. incidentel.
INCIDENT├üL, -─é, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine ├«nt├ómpl─âtor; accidental. ÔÇô Din fr. incidentel.
INCIDENT├üL, -─é, incidentali, -e, adj. (Care se produce, se ive╚Öte, intervine ├«n mod) ├«nt├«mpl─âtor, accidental. De voi pomeni uneori de d├«n╚Öii... voi face-o numai ├«ntr-un mod incidental. GHICA, S. 91. ÔŚŐ (Adverbial) L-am ├«nt├«lnit incidental.
incidentál adj. m., pl. incidentáli; f. incidentálă, pl. incidentále
incidentál adj. m., pl. incidentáli; f. sg. incidentálă, pl. incidentále
INCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. v. neprevăzut.
INCIDENTÁL, -Ă adj. (adesea adv.) Întâmplător, accidental. [Cf. fr. incidentel, it. incidentale].
INCIDENTÁL, -Ă adj. (și adv.) întâmplător, accidental. (< it. incidentale)
INCIDENTÁL1 adv. Pe neașteptate; în mod neprevăzut; accidental; întâmplător; inopinat. /<fr. incidentel, it. incidentale
INCIDENTÁL2 ~ă (~i, ~e) Care are caracter de incident; neprevăzut; întâmplător; accidental. /<fr. incidentel, it. incidentale
incidental a. 1. care se produce ├«ntrÔÇÖo afacere: cerere incidental─â; 2. Gram. legat cu o propozi╚Ťiune principal─â: propozitiune incidental─â; 3. fiz. ce cade pe o suprafa╚Ť─â: raz─â incidental─â. ÔĽĹ adv. din ├«nt├ómplare.
*incident├íl, -─â adj. (d. incident. V. accidental). Produs pin incident: cerere incidental─â. Pin incident: dac─â sÔÇÖar face incidental vre-o ob─şec╚Ťiune.
INCIDENTAL adj. 1. accidental, întîmplător, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. întîmplător, neprevăzut, (livr.) fortuit. (O întîlnire ~.)

Incidental dex online | sinonim

Incidental definitie

Intrare: incidental
incidental adjectiv