incidental definitie

13 definiții pentru incidental

INCIDENTÁL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine întâmplător; accidental. – Din fr. incidentel.
INCIDENTÁL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine întâmplător; accidental. – Din fr. incidentel.
INCIDENTÁL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Care se produce, se ivește, intervine în mod) întîmplător, accidental. De voi pomeni uneori de dînșii... voi face-o numai într-un mod incidental. GHICA, S. 91. ◊ (Adverbial) L-am întîlnit incidental.
incidentál adj. m., pl. incidentáli; f. incidentálă, pl. incidentále
incidentál adj. m., pl. incidentáli; f. sg. incidentálă, pl. incidentále
INCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. v. neprevăzut.
INCIDENTÁL, -Ă adj. (adesea adv.) Întâmplător, accidental. [Cf. fr. incidentel, it. incidentale].
INCIDENTÁL, -Ă adj. (și adv.) întâmplător, accidental. (< it. incidentale)
INCIDENTÁL1 adv. Pe neașteptate; în mod neprevăzut; accidental; întâmplător; inopinat. /<fr. incidentel, it. incidentale
INCIDENTÁL2 ~ă (~i, ~e) Care are caracter de incident; neprevăzut; întâmplător; accidental. /<fr. incidentel, it. incidentale
incidental a. 1. care se produce într’o afacere: cerere incidentală; 2. Gram. legat cu o propozițiune principală: propozitiune incidentală; 3. fiz. ce cade pe o suprafață: rază incidentală. ║ adv. din întâmplare.
*incidentál, -ă adj. (d. incident. V. accidental). Produs pin incident: cerere incidentală. Pin incident: dacă s’ar face incidental vre-o obĭecțiune.
INCIDENTAL adj. 1. accidental, întîmplător, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. întîmplător, neprevăzut, (livr.) fortuit. (O întîlnire ~.)

incidental dex

Intrare: incidental
incidental adjectiv