incidență definitie

12 definiții pentru incidență

INCIDÉNȚĂ, incidențe, s. f. 1. Întâlnire a razelor de lumină, a fasciculelor de lumină, a particulelor etc. între ele sau cu suprafețele corpurilor. ◊ Punct de incidență = punct în care o rază de lumină întâlnește un corp sau suprafața de separare a două medii. Unghi de incidență = unghi format de raza incidentă cu perpendiculara în punctul de incidență. 2. (Med.) Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocate de o anumită boală infecțioasă pe o perioadă dată, raportată la totalul populației. 3. (Biol.) Prezență a unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare, cercetată într-o anumită perioadă. – Din fr. incidence.
INCIDÉNȚĂ, incidențe, s. f. 1. Întâlnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumină între ele sau cu o suprafață. ◊ Punct de incidență = punct în care o rază de lumină întâlnește un corp sau suprafața de separație a două medii. Unghi de incidență = unghi format de raza incidentă cu perpendiculara în punctul de incidență. 2. (Med.) Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocate de o anumită boală infecțioasă pe o perioadă dată, raportată la populația totală. – Din fr. incidence.
INCIDÉNȚĂ, incidențe, s. f. (Fiz.) Întretăiere a unei raze (sau a unui fascicul de raze) de lumină cu o suprafață. ◊ Punct de incidență = punctul în care o rază de lumină cade pe o suprafață. Unghi de incidență = unghiul format de raza incidentă cu normala în punctul de incidență.
incidénță s. f., g.-d. art. incidénței; pl. incidénțe
incidénță s. f., g.-d. art. incidénței; pl. incidénțe
INCIDÉNȚĂ s.f. Întretăiere, întâlnire a unei raze de lumină cu o suprafață. ◊ Punct de incidență = punct în care o rază de lumină întâlnește o suprafață; unghi de incidență = unghi pe care îl face raza de lumină care cade pe o suprafață cu perpendiculara în punctul de incidență. ♦ Situația unei propoziții incidente. [Cf. fr. incidence, it. incidenza].
INCIDÉNȚĂ s. f. 1. întretăiere a unui fascicul de radiații cu o suprafață. ♦ punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidență; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență. 2. situație a unei propoziții incidente. 3. (biol.) prezența unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare. 4. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecțioasă într-un interval de timp, raportată la populația totală. ◊ (în radiologie) situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații. 5. (fig.) repercusiune, consecință. (< fr. incidence)
INCIDÉNȚĂ ~e f. fiz. Intersecție a unei raze sau a unui fascicul de lumină cu suprafața unui corp. /<fr. incidence
incidență f. 1. întâlnirea a două linii sau suprafețe; 2. caracterul unei propozițiuni incidente.
*incidénță f., pl. e (d. incident; fr. incidence). Mec. Întîlnirea unor liniĭ, raze orĭ planurĭ. Punct de incidență, punct de întîlnire. Unghĭ de incidență, cuprins între o rază incidentă pe un plan și perpendiculara dusă pe planu punctuluĭ de incidență. Gram. Caracteru uneĭ propozițiunĭ incidente.
incidénță s. f. (med.) Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o anumită maladie într-un timp dat în rândurile unei populații date ◊ „Cea mai mare incidență a T.B.C. din Europa [...] În ultimul an și jumătate a fost observată o explozie a îmbolnăvirilor cu TBC care situează România pe primul loc din Europa (în afară de Rusia) în ceea ce privește incidența acestei boli.” R.l. 3031 X 92 p. 3 (din it. incidenza; cf. fr. incidence; PR 1966; DEX, DN3 – alte sensuri)
INCIDENȚĂ unghi format de linia de referință a profilului aripii unei aeronave (coarda profilului, axa de portanță nulă sau bitangentă la intrados) cu direcția ei de înaintare. Sin. unghi de incidență.

incidență dex

Intrare: incidență
incidență substantiv feminin