inchizitorial definitie

10 definiții pentru inchizitorial

INCHIZITORIÁL, -Ă, inchizitoriali, -e, adj. De Inchiziție sau de inchizitor, privitor la Inchiziție sau la inchizitor. ♦ Fig. Foarte crud, foarte aspru. [Pr.: -ri-al] – Din fr. inquisitorial.
INCHIZITORIÁL, -Ă, inchizitoriali, -e, adj. De inchiziție sau de inchizitor, privitor la inchiziție sau la inchizitor. ♦ Fig. Foarte crud, foarte aspru. [Pr.: -ri-al] – Din fr. inquisitorial.
INCHIZITORIÁL, -Ă, inchizitoriali, -e, adj. Care se referă la inchiziție sau la inchizitori; de inchiziție, de inchizitor. ♦ Fig. Foarte aspru, extrem de crud (și, în același timp, arbitrar). Ton inchizitorial. Măsură inchizitorială. – Pronunțat: -ri-al.
inchizitoriál (-ri-al) adj. m., pl. inchizitoriáli; f. inchizitoriálă, pl. inchizitoriále
inchizitoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. inchizitoriáli; f. sg. inchizitoriálă, pl. inchizitoriále
INCHIZITORIÁL, -Ă adj. De inchiziție, al inchiziției, privitor la inchiziție. ♦ (Fig.) Foarte aspru, necruțător. [Pron. -ri-al. / cf. it. inquisitoriale, fr. inquisitorial].
INCHIZITORIÁL, -Ă adj. 1. de inchiziție. 2. referitor la inchiziție. ◊ (fig.) foarte aspru. (< fr. inquisitorial, it. inquisitoriale)
INCHIZITORIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de inchiziție; propriu inchiziției. 2) Care manifestă lipsă de milă; crud; nemilos; barbar. /<fr. inquisitorial
inchizitorial a. riguros, vexatoriu: cercetare inchizitorială.
*inchizitoriál, -ă adj. (d. inchizitor; fr. inquisitorial). Al inchizitorilor, al inchizițiuniĭ: procedura inchizitorială era esențialmente secretă. Fig. Care vexează libertatea cugetăriĭ: guvern inchizitorial. Adv. Ca inchizitoriĭ: a te purta inchizitorial.

inchizitorial dex

Intrare: inchizitorial
inchizitorial adjectiv
  • silabisire: -ri-al