Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru incendiat

INCENDI├ü, incendiez, vb. I. Tranz. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge). ÔÖŽ Fig. A a╚Ť├ó╚Ťa la r─âzboi, la revolt─â, a ├«ndemna la ac╚Ťiuni violente. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din fr. incendier.
INCENDI├üT, -─é, incendia╚Ťi, -te, adj. Care a suferit un incendiu. [Pr.: -di-at] ÔÇô V. incendia.
INCENDI├ü, incendiez, vb. I. Tranz. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge). ÔÖŽ Fig. A a╚Ť├ó╚Ťa la r─âzboi, la revolt─â, a ├«ndemna la ac╚Ťiuni violente. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din fr. incendier.
INCENDI├üT, -─é, incendia╚Ťi, -te, adj. Care a suferit un incendiu. [Pr.: -di-at] ÔÇô V. incendia.
INCENDI├ü, incendiez, vb. I. Tranz. 1. A pune, a da foc (unui lucru), a aprinde (cu scopul de a provoca pagube). Fasci╚Ötii germani au incendiat totul, sat cu sat, cas─â cu cas─â. STANCU, U.R.S.S. 84. ÔÖŽ Fig. A provoca un r─âzboi, o conflagra╚Ťie; a a╚Ť├«╚Ťa spiritele, a incita, a ├«ndemna la ac╚Ťiuni violente, la r─âzboaie de cotropire etc. 2. Fig. A colora ├«n ro╚Öu, a ├«mpurpura. Dincolo de marginile satului apusul incendiaz─â c├«mpiile cu mari fl─âc─âri ro╚Öiatice. BOGZA, C. O. 395. Pe dealul de dincolo de iazul lui M─âciuc─â se ar─âta soarele mare, ro╚Ö-├«nfocat, incendiind apa, umpl├«nd valea de pulbere de aur. SADOVEANU, O. VI 175. Soarele cade spre apus, incendiind sus ferestrele. CAMIL PETRESCU, T. II 173. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-a.
INCENDI├üT, -─é, incendia╚Ťi, -te, adj. C─âruia i s-a dat foc, care sufer─â sau a suferit un incendiu. Cas─â incendiat─â. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-at.
incendi├í (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 incendi├íz─â, 1 pl. incendi├ęm (-di-em); conj. prez. 3 s─â incendi├ęze; ger. incendi├şnd (-di-ind)
incendi├í vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. incendi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. incendi├íz─â, 1 pl. incendi├ęm (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. incendi├ęze; ger. incendi├şnd (sil. -di-ind)
INCENDIÁ vb. a aprinde. (A ~ un imobil.)
INCENDIÁT adj. aprins. (Casă ~.)
INCENDI├ü vb. I. tr. 1. A da foc, a provoca un incendiu. ÔÖŽ (Fig.) A ├«ncepe un r─âzboi. ÔÖŽ A a╚Ť├ó╚Ťa, a ├«ndemna la violen╚Ťe. 2. (Fig.) A ├«mpurpura. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / cf. fr. incendier, it. incendiare, lat. incendere].
INCENDI├ü vb. tr. 1. a da foc, a provoca un incendiu. ÔŚŐ (fig.) a ├«ncepe un r─âzboi. ÔŚŐ a a╚Ť├ó╚Ťa, a ├«ndemna la violen╚Ťe. 2. (fig.) a ├«mpurpura. (< fr. incendier)
A INCENDI├ü ~├ęz tranz. 1) A supune ac╚Ťiunii unui incendiu; a face s─â ard─â; a aprinde. 2) fig. rar (persoane) A aduce ├«n mod inten╚Ťionat la o stare de agita╚Ťie, ├«ndemn├ónd la ac╚Ťiuni du╚Öm─ânoase; a a╚Ť├ó╚Ťa; a st├órni; a instiga; a incita; a provoca; a porni. 3) fig. A face s─â devin─â ro╚Öu-aprins (ca v─âpaia); a ├«nro╚Öi tare; a ├«nv─âp─âia. Soarele a incendiat orizontul. [Sil. -di-a] /<fr. incendier
incendià v. 1. a da foc unei clădiri, păduri, etc.; 2. fig. a excita la revoltă.
*incendi├ít, -─â adj. ╚Öi s. Persoan─â a c─âre─ş avere a fost prada incendiulu─ş. V. sinistrat.
*incendi├ęz v. tr. (fr. incendier; it. incendiare, d. incendere, a aprinde. V. ├«ncing. Da┼ş foc une─ş case, une─ş p─âdur─ş ╚Ö. a. cu scopu de a face r─â┼ş. Fig. R─âscol, revolt: a incendia satele.
INCENDIA vb. a aprinde. (A ~ un imobil.)
INCENDIAT adj. aprins. (Cas─â ~.)

Incendiat dex online | sinonim

Incendiat definitie

Intrare: incendia
incendia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-a
Intrare: incendiat
incendiat adjectiv